Articulatia soldului sau coxo-femurala este o articulatie complexa, puternica care sustine intreaga greutate a corpului uman  avand rol important atat in statica cat si in locomotie. Copii si bebelusii care dezvolta displazie de sold prezinta o articulatie a soldului insuficient dezvoltata, in sensul ca, fie cavitatea acetabulara (glenoida) nu este suficient de adanca, fie capul femural nu este bine fixat. Displazia de sold poate fi congenitala (prezenta la nastere) sau se poate dezvolta in primul an de viata al copilului. Studiile arata ca bebelusii care au fost infasati cu genunchii si picioarele drepte prezinta un risc crescut de a dezvolta displazie de sold.

Articulatia soldului este cea mai mare articulatie din corp si este formata din:

1. Capul sferic al osului femural care reprezinta practic aproximatic 2/3 din articulatie

2. Cavitatea acetabulara sau glenoida (parte a osului coxal) in care se fixeaza capul femural  

Practic, articulatia soldului leaga femurul (os al coapsei) de bazin. Ligamentele inconjuratoare si capsula articulara tin articulatia soldului in siguranta.

✓ Ereditatea, displazia de sold se poate mosteni de la parinti, fetele fiind mai predispuse sa dezvolte displazia de sold

✓ copii nascuti natural, in pozitie pelvina sunt mai predispusi sa dezvolte displazie de sold, comparativ cu copii nascuti natural, in pozitie normala (cand capul iese primul)

✓ lichidul amniotic in cantitate mica poate predispune copiii sa dezvolte displazia de sold in viata intrauterina

La nou nascuti si copii cu varste intre 1 si 6 luni, se foloseste un dispozitiv de tip orteza sau ham, special conceput pentru a mentine soldul in pozitie corecta si pentru a permite in acelasi timp miscarea libera a picioarelor si schimbarea pampers-ului. Se poarta 1-2 luni.

La copii cu varste cuprinse intre 6 luni si 2 ani, repozitionarea soldului in pozitie corecta se face prin reducerea inchisa (repozitionarea capului femural in cavitatea acetabulata) urmata de o perioada de imobilizare in aparat ghipsat pentru a fixa pozitia corectata.

Cazurile mai usoare de displazie de sold raman asimptomatice pana la adolescenta sau la varsta adulta, situatie in care se poate deteriora cartilajul care acopera articulatia. Simptomele pot aparea in cazul unui efort intens, in special cand se fac miscari de flexie, si se manifesta cu durere in zona inghinala sau in zona laterala a soldului. Blocajul spontan al articulatiei soldului sau instabilitatea articulatiei se numara de asemenea printre simptomele displaziei de sold. Pe langa acestea si mobilitatea soldului va fi redusa. 

Kinetoterapia, prin programe de exercitii specifice, combinate cu fizioterapia si terapia manuala, urmaresc:

➢ cresterea mobilitatii articulare prin reeducarea miscarilor la nivelul soldului, in special a celor de flexie, abductie (miscarea laterala a piciorului) si rotatie externa

➢ tonifierea muschilor fesieri, a tensorului fasciei late ( situat pe partea laterala a coapsei) a muschilor flexori si rotatori, cu rol in imobilizarea soldului la mers

➢ cresterea stabilitatii si a miscarii controlate

➢ reducerea durerii

Fizioterapia se poate aplica sub forma de termoterapie (folosirea caldurii local) sau bai calde si electroterapie. 

Terapia manuala si masajul ajuta la diminuarea durerile si contracturilor musculare dar si la accelerarea circulatiei locale.

Tratamentul chirurgical este indicat in situatia in care masurile terapeutice, enumerate mai sus, nu dau rezultatele asteptate. In functie de uzura articulatiei se procedeaza fie la  corectarea cavitatii acetabulare pentru a permite o mai buna fixarea a capului femural, fie la montarea unei proteze de sold (in situatia unei uzuri masive a articulatiei).

Dupa perioada de imobilizare post-operator, se incepe programul de kinetoterapie.