Echilibrul este un termen folosit frecvent de profesionistii din domeniul sanatatii, neexistand o definitie universal acceptata a echilibrului uman. Se poate spune ca echilibrul este capacitatea de a mentine centrul de greutate a unui corp, cu o influenta posturala minima.

Controlul postural este definit ca actul de mentinere, atingere sau restabilire a unei stari de echilibru in timpul oricarei posturi sau activitati. 

Balansul este miscarea orizontala a centrului de greutate chiar si atunci cand o persoana sta pe loc. O crestere usoara a balansului este inevitabila din cauza perturbatiilor mici din interiorul corpului (respiratia, deplasarea greutatii corporale de la un picior la altul) sau din cauza declansatorilor externi (distorsiuni vizuale, denivelari ale podelei). O crestere a balansului nu este neaparat un indicator al echilibrului disfunctional atat de mult cat este un indicator al scaderii controlului senzorial.      

 Functia de echilibru la om isi are sediul la nivelul urechii interne si este reprezentata de cele doua organe labirintice (“vestibule”). Alaturi de acestea, mai participa cu informatii la menţinerea echilibrului si organul auzului (cohleea/melcul), vazul, sistemul “pipaitului” (proprioceptia) si evident, creierul, care le coordoneaza pe toate intr-un mod unitar.

Functia de echilibru se concretizeaza practic prin contractii musculare, adresate in principal muschilor scheletici si muschilor globilor oculari. Toate aceste organe si sisteme necesita pentru functionare energie si oxigen asigurate de catre inima, vehiculate cu ajutorul sangelui prin sistemele vasculare. 

Astfel mentinerea echilibrului necesita coordonarea stimulilor veniti din partea mai multor sisteme senzoriale, inclusiv sistemele vestibulare, somato-senzoriale, proprioceptive, musculo-scheletale si vizuale.

Simturile trebuie sa detecteze modificarile orientarii spatiale in raport cu baza de sprijin, indiferent daca corpul se misca sau daca baza este modificata.      

➢ Senzatie de ameteala / lesin

➢ Confuzie

➢ Modificarii ale vederii (neclaritatea)

➢ Senzatie de instabilitate

➢ Senzatie de greata si varsaturi 

Diversi factori pot afecta echilibrul, cum ar fi conditiile de lumina, schimbarile suprafetei podelei, alcoolul, drogurile, afectiunile urechii interne, mai precis ale sistemul vestibular care este considerat organul echilibrului, precum si alte afectiuni medicale.

Astfel, pierderea echilibrului in timpul mersului pe jos sau senzatia de dezechilibru poate rezulta din:

➢ probleme vestibulare (anomaliile urechii interne pot provoca o senzatie de cap plutitor sau greu si instabilitate in intuneric)

➢ leziuni ale nervilor de la nivelul picioarelor (neuropatia periferica poate duce la dificultatea mentinerii echilibrului in timpul mersului pe jos)

➢ probleme articulare, musculare (hipotonia musculara si articulatiile instabile pot contribui la pierderea echilibrului)

➢ tulburarile de vedere pot duce, de asemenea, la instabilitate posturala

➢ unele medicamente (pierderea echilibrului sau instabilitatea poate fi un efect secundar al unor medicamente).

➢ anumite afectiuni neurologice (spondiloza cervicala, boala Parkinson - se manifesta cu instabilitate posturala si pierderea echilibrului).

➢ sedentarismul.

A fi inactiv poate duce la scaderea calitatii vietii, iar la pacientii cu antecedente de dezechilibru, poate reduce si mai mult toleranta la miscare prin scaderea pragului la care se agraveaza simptomele de ameteala si instabilitate. 

➢ ameteala si instabilitatea posturala sunt frecvent asociate cu starea de stres, oboseala si anxietate. 

1. Activitatea fizica suficienta va stimula creierul si neuroplasticitatea - capacitatea acestuia de a se adapta, de a se recupera sau de a compensa anumite deficiente, ca urmare a interactiunilor pe care omul le are cu mediul inconjurator.

Programul de exercitii fizice, adaptat afectiunii declansatoare si situatiei individuale, trebuie stabilit de catre medic/kinetoterapeut si va cuprinde:

➢ exercitii specifice pentru reeducarea vestibulara. Pentru recuperarea echilibrului, exista un program specific de exercitii, care se repeta de 2 ori/zi, timp de cateva luni. De retinut faptul ca exercitiile care provoaca cel mai adesea ameteala, sunt cele care ajuta la recuperarea echilibrului pe termen lung.

➢ exercitii fizice necesare dezvoltarii motricitatii grosiere (exercitii pentru cresterea fortei musculare a marilor grupe musculare) 

➢ exercitii pentru dezvoltarea coordonarii  

2. Gestionarea stresului si oboselii - aceste doua stari sunt factori declansatori importanti ai simptomelor vestibulare. Cand stresul sau oboseala cresc, pot aparea si problemele de echilibru.

3. Tratamentul medicamentos

Atunci cand cauza declansatoare este de natura vestibulara, exista medicamente care ajuta la reducerea episodului de ameteala/ instabilitate.