Mainile sunt cele doua extremitati, prevazute cu degete, ale membrelor superioare, si reprezinta principalul organ al manipularii.

Varful degetelor este una dintre zonele cu cele mai multe terminatii nervoase din organism si este principala sursa de informatie tactila (bazata pe atingere).

Degetul mare are doua oase numite falange. Cea mai frecventa fractura asociata degetului mare este de fapt fractura osul mare al mainii, cunoscut sub numele de primul metacarpian. Acest os se conecteaza la oasele degetului mare (cea mai folosita articulatie a mainii este articulatia trapezo-metacarpiana a degetului mare).

Un deget rupt este de obicei cauzat de un stres direct. Cauzele comune pot include o cadere pe o mana intinsa sau o incercare de a prinde o minge. Deficitul de calciu creste riscul de fracturare a degetului.

De asemenea activitatile sportive precum: fotbal, baschet, volei, lupte, hochei, schi, pot predispune la fracturarea degetului mare. Purtarea echipamentului de protectie adecvat, cum ar fi manusile, poate ajuta la prevenirea fracturarii degetului mare in multe sporturi.

Cele mai frecvente simptome care apar in cazul fracturii degetului mare sunt:

➢ durere severa

➢ miscare limitata sau chiar incapacitatea de a misca degetul mare

➢ aspect diform

➢ senzatie de amorteala

Multe dintre aceste simptome pot aparea, de asemenea, si intr-o entorsa severa sau ruptura unui ligament din jurul degetului mare, motiv pentru care este necesara efectuarea unei radiografii pentru stabilirea diagnosticului.

Un deget rupt este o leziune grava care necesita asistenta medicala imediata. Cu tratamente adecvate, degetul poate fi recuperat si utilizat complet.

Daca fragmentele osoase rupte nu s-au deplasat prea departe de locul fracturii, acestea pot fi repozitionate la loc, fara sa fie necesara interventia chirurgicala. Procesul de repozitionare a oaselor fracturate poate fi dureros, motiv pentru care face sub anestezie.

Dupa repozitionare se imobilizeaza degetul mare cu ajutorul unei atele ghipsate sau a unei orteze.

Este necesara cand exista o deplasare marcanta a fragmentelor oasoase (reducere deschisa). Atunci cand exista doar un singur fragment rupt la baza osului, fractura se numeste fractura Bennett, iar in ceea ce priveste interventia, chirurgul introduce suruburi sau fire prin piele pentru a tine fragmentul rupt in poziția corecta in timp ce osul se vindeca.

In fractura numita Rolando, exista mai multe fisuri la nivelul osului de la baza degetului mare. In timpul interventiei chirurgicale, un specialist va introduce o placa mica si suruburi pentru a tine fragmentele osoase impreuna in timp ce osul se vindeca. Aceasta interventie se numeste reducere deschisa cu fixare interna.

Este esentiala pentru prevenirea rigiditatii post imobilizare si, de asemenea, pentru recastigarea intregii game de miscare a degetului mare.