Muschiul gastrocnemian este un muschi superficial, situat imediat sub piele in partea din spate a gambei si se intinde pana la calcai. Se mai numeste si muschiul gemeni deoarece prezinta doua capete, lateral si medial. La nivelul calcaiului, muschiul gastrocnemian formeaza impreuna cu muschiul solear (al doilea muschi al gambei) un tendon comun, cunoscut sub numele tendonul ahilian care se insera pe partea posterioara a calcaiului.

Muschiul gastrocnemian realizeaza flexia piciorului si a genunchiului si este implicat in miscari precum rulare, sarit dar si alte miscari rapide.

Este mai putin implicat in mersul pe jos si in statul in pozitie ortostatica (in picioare), actiuni realizate de muschiul solear.

Muschiul gastrocnemian este predispus la spasme, care sunt contractii dureroase, involuntare, cu durate de la cateva secunde la cateva minute.

De asemenea, din cauza suprasolicitarii se poate inflama, tensiona sau chiar rupe.

Ruptura muschiului este impartita in grade, gradul I, II si III.

Gradul I este cel mai putin sever, permitand realizarea mersului, in timp ce in ruptura de grad III mersul va fi schiopatat, iar durerea va fi severa.

Doar 10% dintre fibrele musculare sunt rupte, manifestadu-se ca o sezatie de constrictie sau durere la nivelul gambei, iar recuperarea poate dura cateva zile.

Pot fi rupte intre 10 si 90% dintre fibrele musculare, recuperarea putand dura cateva saptamani.

Sunt rupte peste 90% dintre fibrele musculare iar recuperarea completa poate dura cateva luni.

Rupturile pot surveni oriunde la nivelul muschiului, insa cel mai frecvent loc este la nivelul tendonului lui Ahile si este foarte dureros.

De obicei, muschii gastrocnemieni se rup in timpul unor sporturi precum: tenis, baschet, fotbal, altletism-sprinturi.

Gheata aplicata local, in sesiuni de 10 minute, de cateva ori pe zi.

Gheata aplicata imediat dupa accidentare ajuta la oprirea sangerarii interne și, de asemenea, ajuta la reducerea durerii si a inflamatiei.

Odihna si nefolosirea piciorului afectat in primele de 48 de ore este esentiala.

Dupa acest interval se vor folosi mijloace ajutatoare, precum carje sau baston, pentru realizarea mersului.

Medicamentele antialgice si antiinflamatorii ajuta la reducerea durerii, insa sunt recomandate pentru perioade scurte de timp, 7-10 zile.

Aplicate in sesiuni scurte de timp, de maxim 10 minute, ajuta la reducerea tumefactiei (umflarii zonei accidentate). Sesiunile nu trebuie sa depaseasca 10 minute deoarece pot opri fluxul de sange catre tesuturi, provocand alte accidentari sau daune suplimentare.

Folosind un suport care se pune in incaltaminte, sau pantofii cu toc in cazul femeilor, ajuta la atenuarea presiunii de la nivelul gambei. Suportul folosit pentru ridicarea calcaielor trebuie sa fie folosit la ambele picioare, pentru a nu crea dezechilibre si implicit alte afectiuni ulterioare, cum ar fi durerile de la nivelul spatelui.

Proceduri precum laserul sau ultrasunetele, ajuta la accelerarea procesului de vindecare al tesuturilor si la reducerea inflamatiei.

Sunt indicate pentru refacerea muschiului lezat, insa nu in stadiile incipiente ale procesului de vindecare, existand riscul formarii cheagurilor de sange.

Programele de exercitii de stretching si exercitiile active ajuta la:

✓ restabilirea flexibilitatii musculare

✓ tonifierea musculaturii

✓ prevenirea recidivelor

✓ reluarea activitatii profesionale si sportive

Inaintea programului de exercitii, aplicarea caldurii la nivelul zonei afectate ajuta la relaxarea musculara.

Este necesara in cazul unei rupturi musculare severe. Dupa perioada de imobilizare postoperator, este necesar inceperea programului de recuperare prin kinetoterapie pentru recastigarea gamei complete de miscari, dar si a tonusului muscular.