Stenoza spinala este o ingustare a canalului spinal (canalul care adaposteste maduva spinarii), ingustare care poate pune presiune pe nervii spinali.

Nervii spinali calatoresc de-a lungul canalului spinal pentru a transporta mesaje intre muschi si creier.

Stenoza spinala apare cel mai adesea in partea inferioara a spatelui, la nivelul coloanei lombare, reprezentand cea mai des intalnita forma, dar si in zona gatului, respectiv la nivelul coloanei cervicale.

Unele persoane cu stenoza spinala sunt asimptomatice (nu prezinta simptome), in timp ce alte persoane pot prezenta dureri, furnicaturi, amorteala si slabiciune musculara, simptome care se pot agrava in timp.

Stenoza spinala este cauzata de modificari degenerative normale ale coloanei vertebrale, care apar odata cu varsta, fiind mai frecvent intalnita la barbatii peste 50 de ani, dar poate aparea si la femei, si chiar si la persoanele mai tinere, care se nasc cu o ingustare a canalului spinal sau care sufera o leziune a coloanei vertebrale (de exemplu, un disc intervertebral alunecat anterior).

Principalele simtome ale stenozei spinale sunt:

➢   Amorteala sau furnicaturi la nivelul bratelor sau picioarelor

➢   Senzatia de picioare grele, obosite.

➢   Dificultate la mersul pe jos, acesta fiind limitat la 500 de metri sau chiar mai putin 

➢   Durere resimtita la nivelul gatului, spatelui inferior, feselor, coapselor, gambelor si gleznelor

➢   Probleme de echilibru

Simptomele sunt, de obicei, rapid ameliorate prin odihna si/sau prin aplecarea spatelui inainte.

Uneori pot aparea crampe musculare, situatie in care trebuie verificat daca exista un deficit de calciu, magneziu sau vitamina D.

In unele situatii stenoza spinala este congenitala (sunt persoane care se nasc cu un canal spinal mai mic). In majoritatea cazurilor insa, stenoza spinala apare atunci cand se intampla ceva care ingusteaza canalul spinal, cum ar fi:

Uzura coloanei vertebrale determinata de osteoartrita, poate duce la formarea pintenilor ososi, pinteni care pot creste in canalul spinal, ingustandu-l. 

Discul intervertebral, care acționeaza ca amortizor intre vertebre, tinde sa se degenereze odata cu varsta. Fisurile din exteriorul unui disc pot permite ca o parte din nucleul pulpos al discului intervertebral, sa iasa si sa apese pe maduva spinarii sau pe nervi.

Ligamentele, care ajuta la mentinerea oaselor coloanei vertebrale impreuna, pot deveni rigide si ingrosate in timp. Aceste ligamente ingrosate se pot umfla in canalul spinal, ingustandu-l. 

Foarte rar, anumite formatiuni anormale pot creste in interiorul maduvei spinarii, in membranele care acopera maduva spinarii sau in spatiul dintre maduva spinarii si vertebre. 

Accidentele de masina sau alte traume pot provoca dislocari sau fracturi ale uneia sau mai multor vertebre, fracturi care pot deteriora continutul canalului spinal. 

Un nivel excesiv de fluor in organism poate afecta canalul spinal. 

Acest nivel crescut de fluor poate rezulta din inhalarea cronica a pulberilor industriale sau gaze contaminate cu fluoruri, ingestie prelungita de apa care contine cantitati mari de fluoruri sau ingestia accidentala de insecticide care contin fluor. 

Coloana vertebrala este formata dintr-un numar de 33 -34 oase mici, numite vertebre. Superior, primele 24 de vertebre (de la nivel cervical, toracal si lombar) sunt articulate si separate intre ele prin discurile intervertebrale. Inferior, la nivelul zone sacrale sunt 5 vertebre sudate intre ele, iar la nivelul coccisului, os aflat la baza coloanei vertebrale, sunt 4-5 vertebre unite. Vertebrele sunt conectate intre ele, creand astfel canalul vertebral sau canalul spinal, in care este adapostita si protejata maduva spinarii.  

Ligamentele, nervii spinali, muschii si discurile intervertebrale sunt componente suplimentare ale coloanei vertebrale. 

Prin programe speciale de exercitii se urmareste:

➢   imbunatatirea echilibrului

➢   cresterea rezistentei si a fortei musculaturii paravertebrale

➢   mentinerea stabilitatii si flexibilitatatii coloanei vertebrale

Terapia manuala si osteopatia nu vor vindeca stenoza spinala, dar ajuta semnificativ la:

➢   Restabilirea mobilitatii coloanei vertebrale.

➢   Refacerea curburii normale la nivelul coloanei vertebrale lombare

➢   Imbunatatirea posturii si a presiunii din partea inferioara a spatelui.

➢   Ameliorarea compresiei nervoase

Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene ajuta la reducerea durerii si inflamatiei, insa sunt recomandate pentru durate de timp care nu depasesc 7-10 zile. 

Cand exista crampe musculare asociate stenoizei spinale, medicamentele miorelaxante ajuta la relaxarea muschilor.

Preparatele injectabile cu corticosteroizi (antiinflamatoare mai puternice) sunt indicate in situatia in care radacinile nervoase devin umflate si iritate. Corticosteroizii injectati in spatiul din jurul constrictiei radacinilor nervoase ajuta la reducerea inflamatiei si atenuarea presiunii din jurul lor.

Gheata aplicata local, in sesiuni de 5-10 minute, de 3-5 ori pe zi, ajuta semnificativ la reducerea inflamatiei. 

Pentru un efect si mai puternic, se opteaza pentru aplicarea alternativa, locala, de caldura si gheata. 

Poate fi luata in considerare daca tratamentele enumerate mai sus nu raspund sau daca simptomele sunt foarte intense. 

Scopul interventiei chirurgicale este de a diminua presiunea asupra maduvei spinarii sau a nervilor si de a restabili si mentine alinierea si rezistenta coloanei vertebrale. 

Interventia chirurgicala presupune indepartarea sau ajustarea structurilor care cauzeaza ingustarea canalului spinal sau pierderea alinierii coloanei vertebrale, avand ca rezultat  amelioarea simptomelor (se amelioreaza semnificativ durerea de picioare, iar mersul pe jos se imbunatateste). 

In cazul in care nervii spinali au fost foarte deteriorati inainte de interventia chirurgicala,  simptome precum durerea sau amorteala pot persista si dupa interventie.