Epicondilita laterala, cunoscuta si sub denumirea de cotul tenismenului, este o afectiune care se manifesta cu durere la nivelul partii laterale a cotului, durere cauzata de suprasolicitare sau de miscarile repetitive. In general tenisul, dar si alte sporturi in care se foloseste racheta, cauzeaza aparitia epicondilitei laterale.

Epicondilita laterala apare atunci cand se inflameaza tendoanele muschiilor antebratului care se insera pe epicondilul lateral al cotului.

In afara de tenis exista si alte activitati sau profesii care solicita in mod repetat muschii si tendoanele antebratului, cum ar fi: pictorii, instalatorii, bucatarii, macelarii, lucratorii auto, profesii care predispun la aparitia epicondilitei laterale.

Astfel, utlizarea repetata a acelorasi muschi provoaca leziuni la nivelul articulatiei, ceea ce duce la sensibilitate si durere pe partea exterioara a cotului.

Articulatia cotului este alcatuita din 3 oase: 

➢ osul bratului: humerus

➢ cele 2 oase ale antebratului: radius si ulna. 

Extremitatea distala a humerusului, numita si epifiza, se articuleaza cu radiusul si ulna si prezinta o parte articulara denumita condilul humerusului si o parte nearticulara, epicondilii, lateral si medial. Ligamentele, muschii si tendoanele stabilizeaza articulatia cotului.

In epicondilita laterala apar leziuni la nivelul tendoanelor muschilor extensori ai degetelor si mainii, tendoanei care se prind pe epicondilul lateral al cotului. 

De regula tendonul implicat in epicondilita laterala este tendonul muschiului scurt lateral al carpului, care este principalul extensor al articulatiei pumnului.

Se vor evita activitatile sau miscarile care provoaca sau accentueaza durerea.

De obicei durerea este cauzata de miscarea repetitiva cum se intampla in anumite sporturi, sau de prinderea unui obiect, de caratul cumparaturilor sau de folosirea excesiva a mouse-ului.

Pentru a facilita refacerea, membrul superior afectat nu mai trebuie folosit in activitatea care cauzeaza durere, timp de cateva saptamani.

Se poate opta pentru folosirea unui suport pentru cot, cum ar fi o orteza, care se fixeaza sub cot si care permite muschilor si tendoanelor sa se odihneasca.

 Aplicatiile alternative de gheata si caldura ajuta la reducerea durerii si a inflamatiei.

 Pentru a proteja pielea, atat gheata cat si obiectul cald/fierbinte se infasoara intr-un prosop subtire inainte de aplicare.

Medicamentele antiinflamatoare si antialgice (ibuprofen, paracetamol, etc) ajuta semnificativ la ameliorarea inflamatiei si a durerii. Sunt recomandate insa pentru perioade scurte de timp, 7-14 zile maxim.

Fizioterapia este un tratament adjuvant extrem de important al acestei afectiuni, folosind in principal electroterapia (o forma de terapie in urma careia se recapata functionalitatea deplina a unitatii tendinoase si musculare), ce include: terapia TECAR, ultrasunetul si laserul.

Se va incepe un program de exercitii care urmaresc atat intinderea (stretching-ul) cat si intarirea (tonifierea) tendonului si muschilor afectati.

Cheia pentru vindecarea tendonului este incarcarea adecvata a membrului superior prin exercitii specifice de forta.

Astfel, un program de exercitii care incarca treptat tendonul este esential pentru refacerea acestuia (incarcarea prea mica nu ajuta tendonul sa se vindece, iar incarcarea prea mare va face ca tendonul sa se inflameze in continuare).

Tendoanele se vindeca intr-un ritm aproximativ dublu fata de muschi, dar de multe ori simptomele se amelioreaza destul de repede.

➢ Inainte de o activitate fizica se insista atat pe incalzirea corespunzatoare cat si pe stretching-ul usor. 

➢ In tenis se utilizeaza, de preferat, un echipament potrivit si usor. O racheta corespunzatoare de tenis poate sa reduca presiunea de pe antebrat

➢ Se cere sfatul unui antrenor atat pentru invatarea/corectarea tehnicii de joc cat si pentru a evita supraincarcarea muschilor 

➢ La birou se incearca sprijinirea antebratului pe birou

➢ Pauzele si odihna sunt necesare atunci cand apare durerea la nivelul cotului.