Tibia este osul cel mai mare si mai puternic dintre oasele gambei, celalalt fiind fibula sau peroneul.  Tibia conecteaza femurul (osul coapsei) cu oasele piciorului. Este osul cu cea mai mare rezistenta la greutate din corpul uman, alaturi de femur, dar este cel mai frecvent fracturat os lung din tot corpul, celelalte oase lungi fiind:

➢ humerusul - os al umarului

➢ femurului - os al coapsei

➢ fibula sau peroneul – al doilea os lung al gambei

Fracturile tibiale apar cel mai frecvent pe lungimea osului, sub genunchi si /sau deasupra gleznei si se pot asocia si cu alte leziuni.

Uneori tibia se fractureaza singura, iar cea mai frecventa cauza este traumatismul semnificativ la nivelul piciorului, de obicei in timpul practicarii unui sport, dar se si poate fractura impreuna cu fibula. 

Este o fractura care implica portiunea proximala a tibiei, portiune care se extinde prin suprafata cartijalujului articular in articulatia genunchiului. Atunci cand o fractura implica suprafata cartilajului articular, articulatia respectiva va fi predispusa ulterior la dezvoltarea artrozei. La nivelul articulatiei genunchiului, platoul tibial este captusit de cartilaj, iar deasupra cartilajului se afla meniscul. Atat meniscul cat si cartilajul articular si platoul tibial sunt supuse riscului accidentarii, dar dintre toate,  meniscul prezinta cel mai mare risc. 

Fractura platoului tibial se manifesta prin umflarea tesuturilor moi din jurul genunchiului si prin imposibilitatea genunchiului de a suporta greutatea corpului. De asemenea genunchiul poate fi deformat din cauza segmentarii platoului tibial si se poate asocia cu hemartroza (sange in tesuturile moi si in articulatia genunchiului).

1. Imobilizarea in atela ghipsata

Spre deosebire de mulajul de ghips traditional, atela ghipsata este preferata intrucat poate fi usor slabita sau stransa, dupa caz, astfel incat sa genunchiul sa nu se umfle mai mult.  

2. Purtarea unei orteze functionale, dupa scoaterea atelei ghipsate, care asigura de asemenea protectie si stabilitate, dar care poate fi scoasa atat pentru asigurarea igienei, cat si in timpul programului de kinetoterapie.

3. Kinetoterapia

➢ pentru a accelera procesul de vindecare, genunchiul nu trebuie incarcat in stadiile incipiente ale recuperarii. Initial se vor executa exercitii din pozitia sezand sau intins, exercitii in apa si pe bicicleta, iar mersul se va realiza cu ajutorul carjelor. Pe parcursul  procesului de recuperare, incarcarea va fi progresiva.

Obiectivele programului de recuperare dupa o fractura de platou tibial sunt:

➢facilitarea mersului

➢reducerea presiunii de la nivelul tibiei 

➢cresterea tonusului muscular pierdut in perioada de imobilizare.

Intreg procesul de recuperare poate dura intre 3 si 6 luni, iar activitatea sportiva se poate poate relua dupa 6 luni.

Interventia chirurgicala poate fi necesara in cazul fracturilor complicate. 

➢ Aveti rabdare si lasa-i osului timpul de care are nevoie pentru a se vindeca corect.

➢ In perioadele de recuperare timpurie, miscarea piciorului este incurajata.

➢ In timp ce purtati atela sau orteza, se poate pierde forta musculara in zona afectata, motiv pentru care respectarea programului de kinetoterapie este importanta.

➢ Pe masura ce incepeti sa mergeti utilizati un cadru de mers sau carje pentru a proteja genunchiul si tibia.

➢ Urmati sfaturile terapeutilor atat pentru recuperarea completa cat si pentru prevenirea recidivelor.