Ligamentul colateral lateral (LCL), numit si ligament fibular, este principala structura situata pe partea externa a genunchiului care previne alunecarea genunchiului in lateral si rotatia postero-laterala a acestuia. Este un ligament rotund, subtire, si puternic care se insera pe partea laterala a femurului si pe partea laterala a capului fibulei (peroneului) contribuind la asigurarea stabilitatii genunchiului.  

Leziunile ligamentului colateral lateral se pot produce in cazul opririlor si/sau pornirilor bruste, a loviturilor pe partea interna a genunchiului sau in cazul hiperextensiei, cu sau fara contact direct. Uneori, o ruptura de ligament colateral lateral poate ramane nediagnosticata timp de cateva saptamamani, pana cand incepe sa se faca simtita instabilitatatea genunchiului. Cel mai frecvent, leziunile se produc pe terenul de sport.

Entorsele ligamentului colateral lateral sunt mai putin frecvente  comparativ cu cele ale ligamentul colateral medial. 

Initial se va evalua severitatii leziunii si a complicatiilor asociate, in cazurile mai grave fiind necesar si un examen RMN sau o radiografie.

Vindecarea si protejarea ligamentelor este vitala in cazul tutror leziunilor, indiferent de severitatea lor. In cazul rupturilor usoare si medii (gradul I si II) metodele conservatoare de tratament (fara interventie chirurgicala) sunt preferate, durata tratamentului fiind de pana la 8 saptamani.                         

Imediat dupa o accidentare, gheata aplicata local, in sesiuni de 5-10 minute, de 3-5 ori pe zi, ajuta la reducerea inflamatiei si a durerii, precum si a tumefactiei (umflaturii), daca exista. Intotdeauna se pune un prosop subtire intre gheata si zona pe care se aplica.

Medicamentele antiinflamatoare ajuta la reducerea durerii si a inflamatiei, insa se vor administra pe perioade de timp care nu depasesc 2 sapatamani. 

Se vor intrerupe activitatile care provoaca durere sau care pot accentua leziunea. Piciorul afectat se va mentine elevat (ridicat) pe o perna sau un suport, deasupra nivelului inimii.

Cand mersul este posibil, se va realiza cu ajutorul unei orteze care va proteja genunchiul de alunecarea in lateral. Orteza se va purta aproximativ 6 saptamani. 

Prin programe specifice de exercitii, initial pasive si apoi active, kinetoterapia ajuta semnificativ la refacerea ligamentului lezat, urmarind:

➢ prevenirea rigiditatii

➢ tonifierea (intarirea) musculaturii stabilizatoare a genunchiului

➢ refacerea echilibrului 

➢ recastigarea flexibilitatii articulatiei prin exercitii de intindere (stretching) ale muschiului cvadriceps

➢ stimularea proprioceptiei care reprezinta accelerarea raspunsului motor voluntar prin stimularea proprioceptorilor din muschi, tendoane si articulatie.

Activitatile sportive pot fi reluate in general aproximativ 4 saptamani in cazul rupturilor usoare (grad I) si dupa aproximativ 10 saptamani in cazul rupturilor medii (grad II), in conditiile in care:

➢ miscarea in articulatia genunchiului este completa si nedureroasa

➢ sensibilitatea laterala a genunchiului este redusa 

➢ nu exista laxitate ligamentara      

Recontructia ligamentului lezat, poate fi necesara in cazul rupturilor severe, de grad III. Dupa interventie, se evita incarcarea (suportarea greutatii corporale) pe genunchiul afectat. De asemenea este recomandata purtarea unei orteze timp de 4-6 saptamani si inceperea programului de recuperare prin kinetoterapie pentru a preveni rigiditatea articulara si pentru refacerea stabilitatii si a functionalitatii genunchiului. 

Se va insista pe tonifierea muschiului cvadriceps. 

Tonifierea muschilor ischio-gambieri trebuie evitata o perioada, timp de aproximativ 4 luni,  pentru a preveni deteriorarea recontructiei ligamentului colateral lateral. Activitatile sportive pot fi reluate usor dupa 4 luni postoperator.