Genu varum este o deformare marcata, spre exterior, a genunchilor, ceea ce inseamna ca piciorul inferior este inclinat spre interior in raport cu axa coapsei, dand membrului inferior aspectul unui arc. De obicei, este implicata angularea (devierea) mediala a oaselor membrelor inferioare, respectiv  femurul si tibia, mai precis tibia(osul gambei) este deviata spre interior in loc sa se alinieze cu femurul (osul coapsei). Acest lucru face ca genunchii sa se orienteze spre exterior.

Relatia dintre pozitia femurului si tibiei se numeste aliniere tibiofemurala. In mod ideal, cele doua oase ar trebui sa formeze o aliniere de 180 de grade. In cazul in care exista o deviere de doar cateva grade, este posibil sa nu apara nici un simptom de ani de zile.

Genu varum sau genunchiul in varus, este normal in randul nou-nascutilor.

Articultiile genunchilor nou-nascutilor sunt inca in curs de dezvoltare si multe dintre oasele lor nu s-au mutat inca in pozitia lor permanenta.

Cu toate acestea, unii copii mici pot dezvolta genu varum ca urmare a rahitismului, afectiune asociata cu niveluri scazute de vitamina D, provocand oase moi.

La adulți, osteoartrita poate fi atat rezultatul, cat si cauza genului varum.

Daca cartilajul din interiorul articulatiei genunchiului se uzeaza, acesta poate provoca devierea tibiei spre interior.

Alte cauze posibile ale genului varum includ:

➢ Infectii sau tumori osoase

➢ Leziuni sau fracturi vicios consolidate

➢ Boala Paget a osului (afectiune a scheletutui osos care se manifesta cu hipertrofie osoasa si scaderea densitatii tesutului osso)

➢ Boala oaselor fragile (formarea incompletaa a oaselor) 

➢ Achondroplasia (tulburare genetica a carei caracteristica principala este nanismul, in care membrele superioare si inferioare sunt mai scurte)

Cel mai evident simptom al genului varum il reprezinta picioarele arcuite.

Adultii pot simti si durere localizata pe parte interna a genunchiului, in timp ce copiii mici pot sa nu aiba simptome.

In timp, genu varum netratat poate provoca dureri articulare, mai ales in timpul mersului. De asemenea, poate provoca uzura neobisnuita a cartilajul articular din genunchi, ceea ce poate duce la osteoartrita.

Un examen fizic in care se urmareste pozitia membrelor inferioare atat in pozitia ortostatica (in picioare cat si in mers), este relevant pentru diagnosticarea genului varum.  De asemenea, o radiografie a membrelor inferioare este importanta pentru o imagine mai clara a structurii osoase. Un instrument numit goniometru poate fi utilizat pentru a masura gradul deviatiei.

In cazul copiilor cu picioare arcuite, se recomanda testarea vitaminei D, pentru a exclude rahitismul.Cu cat prezentarea la medic, diagnosticarea si instituirea tratamentului este mai precoce, cu atat genunchiului sufera mai putin. 

Tratamentul in genu varum depinde de cauza declansatoare.

La copiii mici, in general, se remite singur, fiind normal in randul nou-nascutilor.         

Tratamentul este indicat atunci cand genu varum persista peste varsta de 3 ani si jumatate. 

Astfel:

➢ Atunci cand genu varum este cauzat de rahitism, se administreaza suplimente de vitamina D si calciu. In acelasi timp, se recomanda inceperea programului de recuperare.

➢ Kinetoterapia

Prin programe speciale de exercitii active si exercitii de intindere, se urmareste mobilizarea si tonifierea musculaturii adiacente articulatiei genunchiului, in vederea cresterii mobilitatii si stabilitatii articulare.

➢ Terapia manuala si talonetele personalizate

Ajuta la corectarea eventualei inegalitati de membre inferioare si/sau la corectarea eventualelor deformari ale boltei plantare.

➢ Interventia chirurgicala

Este necesara cand deformarea apare la adulti, fie din cauza unui traumatism, fie datorita meseriei. Cel mai frecvent tip de interventie chirurgicala utilizata pentru a trata genu varum este osteotomia tibiala ridicata. Aceasta procedura realiniaza tibia prin taierea si remodelarea acesteia, ducand la ameliorarea presiunii asupra genunchiului. Osteotomie tibiala poate ajuta, de asemenea, pentru a preveni, sau cel putin intarzia, necesitatea unei interventii chirurgicale totale de inlocuire a genunchiului.

Dupa perioada de imobilizare post operator, in care este necesara imobilizarea membrului inferior in aparat ghipsat sau in atele ghipsate sau orteze, este recomandat inceperea programului de kinetoterapie.     

Dupa interventia de osteotomie tibiala, activitatile zilnice curente se pot relua dupa aproximativ trei pana la opt luni.