Tendinopatia este o afectiune a tendoanelor, a caror rol este de conectare a muschilor la oase, adesea  in apropierea unei articulatii. 

Tendinopatia umarului (leziunea tendoanelor umarului) se manifesta cu durere, umflaturi si miscare dificila. Tendoanele se pot inflama, afectiune cunoscuta sub numele de tendinita, sau pot suferi mici fisuri in tesutul tendonului, fara inflamatie, afectiune cunoscuta sub numele de tendinoza.

La nivelul umarului exista mai multe tendoane care fixeaza capul humerusului (principalul os al bratului) in pozitia sa, in cavitatea glenoida a umarului. Leziunile tendoanelor umarului sunt adesea cauzate de suprasoliciatarea umarului, in special din cauza miscarilor de aruncare repetata sau a miscarilor care se desfasoara deasupra capului. Pe masura trecerii timpului, presiunea plasata pe tendoane poate provoca modificari structurale in interiorul lor. 

Umarul este o articulatie foarte flexibila, asigurand miscarile de mare amplitudine ale bratelor, pe care le orienteaza in toate directiile. Umarul permite astfel majoritatea gesturilor din viata cotidiana, cum ar fi: mancatul, scrisul, spalatul, etc. Altfel spus, pastrarea mobilitatii umarului si stabilitatea sa, sunt foarte importante.

Oasele componente ale articulatiei umarului sunt:

➢   Humerusul, este principalul os la bratului

➢   Scapula sau omoplatul, este un os plat, triunghiular, situat in partea posterioara a umarului. Partea superioara a scapulei este formata din osul acromion

➢   Clavicula (este un os lung care leaga scapula de stern)

Cea mai mare parte a stabilitatii umarului este asigurata de muschii scheletici din jur, cu ajutorul tendoanelor asociate si a diferitelor ligamente.  

Cel mai frecvent, tendinopatia afecteaza tendoanele celor 4 muschi care formeaza coafa rotatorilor, si in special tendonul muschiului supraspinos a carui functie este de a stabiliza umarul si de a ajuta la ridicarea bratului in lateral.

Atunci cand tendoanele sufera un stres repetitiv excesiv, acestea poate deveni slabite si astfel apare  tendinopatia. Uneori se poate asocia si inflamatia la nivelul tendoanelor, alteori nu.

Tendoanele muschilor coafei rotatorilor sunt, de asemenea, susceptibile la modificari degenerative, in special dupa varsta de 50 de ani. Un tendonul degenerat prezinta un risc mai mare sa dezvolte tendinopatie si/sau o fisura. 

Se vor evita sau limita activitatile care provoaca sau accentueaza durerea la nivelul umarului, in special miscarile repetitive din anumite sporturi, cum ar fi: tenis, baschet, inot, golf, etc 

Gheata aplicata local, in sesiuni de 5-10 minute, 3-5 ori pe zi, ajuta semnificativ la reducerea inflamatiei si durerii. Intotdeauna se pune un prosop subtire intre gheata si zona pe care se aplica.

Medicamentele antiinflamatorii sub forma de pastile sau unguente aplicate local, ajuta la ameliorarea durerii. 

Preparate injectabile cu corticosteroizi, care sunt antiinflamatoare mai puternice, administrate in bursa coafei rotatorilor, ajuta la scaderea inflamatiei. Bursa este un saculet mic cu lichid, cu rol de lubrifiere, care se afla intre osul acromion si tendonul muschiului supraspinos (muschi care face parte din coafa rotatorilor) si care permite tendoanelor sa se miste liber, evitand astfel frecarea tendonului pe os. 

Kinetoterapia, prin programe speciale de exercitii, este esentiala pentru:

➢   tonifierea (intarirea) muschilor care controleaza umarul, ceea ce contribuie la cresterea stabilitatii articulatiei umarului

➢   mentinerea intervalului normal de miscare in articulatia umarului, ceea ce contribuie la mentinerea mobilitatii umarului.

➢   Reluarea activitatilor cotidiene si sportive se face treptat, pentru a preveni complicatiile ulterioare.

➢   Se vor continua, in mod regulat, exercitiile de tonifiere a musculaturii stabilizatoare a umarului. Durata si intensitatea exercitiilor se cresc cu maxim 10% saptamanal. 

➢   Nu se va ignora durerea daca reapare la nivelul umarului, situatie in care se vor limita miscarile care cauzeaza sau accentueaza durerea.

➢   Se va evita folosirea excesiva a bratului in miscari care au loc deasupra capului, deoarece acest lucru va determina aparitia recidivelor sau a altor afectiuni.