Luxatia insemana o separare anormala intre oasele unei articulatii.Luxatia gleznei este o afectiune severa si se asociaza de cele mai multe ori cu fracturi ale maleolelor sau a fetei posterioare a tibiei și poate sa apara la persoanele de toate varstele.

Glezna este o articulatie complexa, formata din 3 oase: tibia, peroneu si talus (sau astragal) care permit miscarea piciorului in toate planurile corporale, cu rol de absorbtie a socurilor si transmiterea greutatii catre suportul plantar in statica si in miscare.Stabilitatea gleznei este data de ligamente, structura osoasa si musculatura de sustinere. 

Ligamentele care sustin glezna sunt ligamentul deltoid situat pe partea mediala (interioara) a gleznei si ligamentele talofibular anterior, talofibular posterior si calcaneofibular, situate pe partea laterala (exterioara) a gleznei.       

Luxatiile se produc atunci cand se se rup unul sau mai multe ligamente ale gleznei. Fara aceste ligamente care tin oasele la locul lor, tibia si talusul (principalele oase implicate in luxatia gleznei) se separa. Acest lucru se poate intampla in accidente rutiere sau in timpul practicarii unui sport, in special a celor care includ sarituri, mai probabil sa se intample daca piciorul este indreptat in jos in timpul 

Luxatia posterioara, cel mai intalnit tip de luxatie, cand talusul se deplaseaza posterior fata de tibie si se asociaza de cele mai multe ori si cu fracturi.

Luxatia anterioara, apare prin fortarea piciorului anterior in articulatia gleznei, cand piciorul este fixat si se aplica o forta posterioara tibiei sau prin dorsiflexie fortata.

Luxatia laterala, apare prin inversia fortata (rotatia interna a piciorului) sau prin eversie fortata (rotatia externa apiciorului). Sunt leziuni asociate uniform cu fracturi ale ambelor maleole sau ale fibulei distale.   

Luxatia superioara, apare cand o forta impinge talusul inainte, fiind rezultatul unei caderi de la inaltime. Se poate asocia cu traumatisme concomitente ale coloanei si fractura calcaneului.

Luxatia gleznei se manifesta cu dureri intense, tumefactia (umflarea) si invinetirea ei, incapacitata de a pune greutate pe picior si de a misca a misca piciorul.

Un exemen fizic insotit de o radiografie sunt necesare pentru a identifica daca exista si alte leziuni sau daca vasele de sange sunt afectate.

Abordarea terapeutica depinde de tipul luxatiei si de leziunile asociate.

1. Tratamentul medicamentos

Medicamentele antialgice si antiinflamatorii ajuta la controlul durerii si inflamatiei, insa sunt recomandate pentru perioade scurte de timp, 7-10 zile.

2. Reducerea inchisa a luxatiei (punerea oselor la loc), fara interventie chirurgicala, urmata de imobilizarea gleznei cu ajutorul unei atele, pentru a mentine oasele in pozitia corecta.

3. Elevatia (ridicarea) gleznei pe un suport sau o perna, de preferat deasupra nivelului inimii.

4. Gheata aplicata local, in sesiuni de 5-10 minute, de 3-4 ori pe zi, ajuta la reducerea inflamatiei. Intotdeauna se va infasura gheata intr-un prosop subtire pentru a nu irita pielea.

5. Utilizarea unei glezniere sau bandaj elastic, compresiv, ajuta la reducerea inflamatiei si la vindecarea ligamentelor lezate. 

6. Odata ce tumefactia (umflarea) se reduce, este recomandata utilizarea unei cizme speciale, iar mersul se va realiza cu ajutorul carjelor, pentru a evita solicitarea piciorului.

7. Masajul usor ajuta la favorizarea circulatiei. 

8. Interventia chirurgicala

Este necesara in cazul luxatiilor severe, insotite de lezarea tendoanelor, a nervilor, si /sau a vaselor de sange. Dupa perioada de imobilizare post operator, ghipsul va fi inlocuit cu o atela detasabila, care permite inceperea programului de recuperare.

9. Kinetoterapia

Este indicata atat in cazul luxatiilor neoperate, cat si in cazul celor operate, dupa perioada de imobilizare urmarindu-se:

➢ recastigarea mobilitatatii in articulatie

➢ recastigarea stabilitatii articulatiei

➢ tonifierea musculaturii sustinatoare a gleznei

➢ reducerea durerilor

➢ prevenirea recidivelor

➢ In cazul sportivilor, incalzirea inainte de antrement si refacerea dupa antrenament au un rol important in prevenirea luxatiilor

➢ Incaltamintea adecvata, in general, nu doar in cazul sportivilor, are un rol important, fiind preferata incaltamintea sport sau cea cu talpa joasa 

➢ Glezniera poate fi purtata si dupa vindecare, mai ales in cazul sportivilor care au nevoie de o libertate mai mare in miscare, sustinand astfel ligamentele suprasolicitate.

➢ Exercitiile fizice regulate ajuta la tonifierea musculaturii sustinatoare a gleznei si mplicit la prevenirea afectiunilor gleznei