Sindromul piriform este o tulburare neuromusculara relativ neobisnuita, care se manifesta de fiecare data cand muschiul piriform comprima nervul sciatic, nerv care isi are traiectul, in mod normal, pe sub muschiul piriform. La un procent cuprins intre 7-16% din populatie, nervul sciatic isi are traseul prin muschiul piriform, aceste persoane fiind astfel predispuse la dezvoltarea sciaticii. Nervul sciatic este un nerv lung si gros care porneste de la nivelul L3-L4 lombar, coboara prin regiunea fesiera de-a lungul muschiului piriform, pana in spatele genunchiului, unde se ramifica in ramuri mai mici care se termina la nivelul picioarelor. Comprimarea nervului sciatic poate fi determinata de mai multi factori printre care si contractura (spasmul) muschiului piriform, ducand la sciatica. 

Sciatica se manifesta cu durere, furnicaturi si amorteli in regiunea fesiera si de-a lungul copasei. Miscari precum asezare, intinderea, urcatul scarilor si genuflexiunile cresc de obicei durerea.

Muschiul piriform este un muschi in forma de para, situat in regiunea fesiera, care isi are originea pe partea anterioara a sacrului, iese din regiune pelvina si ruleaza in diagonala pana pe partea superioara a trohanterului mare al femurului unde se si insera. Muschiul piriform este o componenta  importanta a miscarii partii inferioare a corpului deoarece ajuta la stabilizarea articulatiei soldului, la rotirea si abductia (miscarea laterala) a coapsei, la mentinearea echilibrului si la transferul greutatii de pe un picior pe celalalt. In esenta muschiul piriform este utilizat la toate miscarile care implica soldurile si picioarele.

Sindromul piriform este destul de dificil de diagnosticat si de cele mai multe ori, diagnosticul se stabileste pe baza unui examen fizic, dar si dupa excluderea altor cauze care pot determina comprimarea nervului sciatic. De asemmenea, pentru diagnosticare se practica masajul muschiului piriform si daca provoaca durere pe partea din spate a piciorului, poate fi vorba de sindromul piriform.

1. Odihna, se vor evita activitatile care provoaca durere, fie ca este vorba de stat pe scaun sau de miscare. Se va adopta o pozitie care provoaca cel mai putin disconfort.

2. Geata aplicata local, in sesiuni de 5-10 minute de 3-5 ori pe zi, ajuta la reducerea durerii si a inflamatiei. Intotdeauna se aplica un prosop intre gheata si zona pe care se aplica.

3. Kinetoterapia, prin programe de exercitii specifice care au ca si obiectiv reducerea compresiei nervului sciatic, combinate cu terapia manuala si fizioterapia reprezinta cel mai eficient mod de trata sindromul piriform. 

Masajul profund al muschilor fesieri amelioreaza semnificativ simptomele.

4. Acupunctura - poate fi folosita in cazurile in care durerea cedeaza mai greu. 

5. Tratamentul medicamentos

Pe langa antiinflamatoarele clasice, care pot fi luate pe durate relativ scurte de timp, 10-14 zile, se folosesc si preparatele injectabile cu corticosteroizi, in jurul fesei, care au un efect antiinflamator mai puternic, precum si injectii cu toxina botulinica care au ca si efect reducerea spasmului (contracturii) muschiului piriform.

SFATURI:

➢ Inainte de orice activitate sportiva este indicata o incalzire corespunzatoare. Se va evita alergatul pe neuniforme

➢ Intensitatea efortului fizic se creste treptat

➢ Mentinerea unei posturi corecte este indicata, atat in repaus cat si in timpul activitatilor cotidiene sau sportive

➢ Daca o activitate provoaca durere, se va intrerupe pana la disparitia durerii.