Numele „degetului mare al schiorului” se refera la ruptura, partiala sau totala, a ligamentului colateral ulnar (LCU) al degetului mare. Fiind rezultatul unui accident de schi, ligamentul colateral ulnar este deteriorat atunci cand o forta brusca este plasata pe degetul mare. De obicei, acest lucru se intampla atunci cand mana este stransa in jurul batului de schi si in timpul unei cazaturi batul se opreste brusc si schiorul nu.

Aproximativ 8-10% dintre accidentarile la schi se refera la leziunile ligamentului colateral ulnar.

Ligamentul colateral ulnar se afla la baza degetului mare, langa palma, impiedicand degetul mare sa se indoaie prea mult sau sa se disloce.

Acest ligament mentine degetul mare stabil atunci cand ciupeste sau prinde obiecte.

In cazul accidentarilor la schi, acest ligament este intins sau rupt, ducand la durere si miscare limitata a degetului mare.

Pentru confirmarea unei leziuni a ligamentului colateral ulnar se face un examen fizic precum si o radiografie pentru confirmarea leziunilor evidente, cum ar fi laxitatea articulatiilor sau o fractura osoasa.

In afara de schi, ligamentului colateral ulnar al degetului mare poate fi lezat si in sporturi de contact sau cu mingea, sau daca se cade de pe o bicicleta si degetul mare prinde ghidonul.

O versiune cronica, numita "degetul mare al gamekeeper-ului", apare atunci cand miscarile repetate specifice jocurilor pe calculator/telefon intind treptat si rup ligamentul colateral ulnar.

Degetul mare al schiorului este, de asemenea, o leziune frecvent intalnita in urma accidentelor de masina in care soferii tin degetele mari pe partea exterioara a volanului (drapate peste volan).

Simptomele includ sensibilitate, tumefactia (umflatura), vanatai, roseata si durere la baza degetului mare si in spatiul dintre degetul mare si degetul aratator.

Durerea se poate extinde pana la nivelul incheieturii mainii si poate fi execebata la miscarea degetului sau a mainii.

Instabilitatea se poate manifesta atat la nivelul degetului mare, cat si la nivelul articulatiei metacarpo-falangiene (falangele sunt oasele degetelor, iar metacarpienele sunt oasele de pe partea doarsala a mainii).

In functie de gravitatea leziunii, simptomele pot ramane locale (la nivelul degetului mare) sau se pot extinde la nivelul intregii maini.

De asemenea, prinderea si tinerea obiectelor (creion, furculita, etc) va fi dificila sau dureroasa, la fel si rotirea sau apasarea manerului unei usi.

In functie de gravitatea leziunii, optiunile terapeutice includ:

Se vor intrerupe activitatile sau miscarile care determina sau agraveaza durerea.

De asemenea se va limita pe cat de mult posibil folosirea mainii afectate.

Degetul mare se va infasura intr-un bandaj compresiv pentru a se pune un pic de presiune pe leziune, iar mana se tine ridicata deasupra nivelului inimii pentru a reduce tumefactia.

Pentru a-i permite vindecarea completa, degetul mare se va imobiliza intr-o atela timp de cateva saptamani.

Gheata aplicata local, in sesiuni de 20 minute, ideal din ora in ora, ajuta semnificativ la reducerea inflamatiei si a durerii.

Gheata se va infasura intr-un prosop subtire pentru a nu irita pielea.

Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, cum ar fi ibuprofen sau naproxen, sub forma de comprimate sau unguente locale, pot ajuta la reducerea inflamatiei si la atenuarea durerii. Sunt recomandate insa pentru perioade scurte de timp, 7-14 zile maxim.

Un program de exercitii fizice este esential pentru cresterea mobilitatii (cresterea gamei de miscare) si pentru tonifierea (intarirea) musculaturii degetului mare, a incheieturii mainii si a intregii mainii.

Cresterea stabilitatii ligamentului colateral ulnar este importanta deoarece acesta are un rol important in functia de prindere a obiectelor.

Daca leziunea este severa sau include o ruptura completa de ligament sau deteriorarea altor tesuturi, interventia chirurgicala este necesara. Dupa interventie se va purta o atela timp de o luna in timp ce leziunea se vindeca, si apoi se incepe un program de recuperare prin kinetoterapie pentru a preveni rigiditatea degetului afectat si a mainii.

Nevindecata corespunzator afectiunea poate recidiva. De asemenea, poate deveni o afectiune cronica, ducand la dureri de lunga durata, instabilitate sau slabiciune la nivelul degetelor, mainii si incheieturii mainii. In timp se poate dezvolta artrita in articulatiile sau la baza degetului mare, provocand dureri suplimentare, rigiditate si miscare limitata a degetului mare.

➢ Desi nu toate accidentele pot fi prevenite, aruncarea betelor de schi in timpul unei cazaturi se poate antrena

➢ Schimbarea aderentei degetelor mari pe volan ajuta la prevenirea dezvoltarii degetului mare al schiorului dupa un accident de masina

➢ Se va limita timpul petrecut jucand jocuri pe calculator