Durerea inghinala este cauzata de o leziune sau o ruptura la oricare dintre muschii adductori, muschi situati pe partea interioara a coapsei. Miscarile bruste cum ar fi lovirea, rasucirea pentru a schimba directia in timpul alergarii sau sariturile provoaca de obicei o intindere sau o ruptura a fibrelor musculare in zona inghinala, sportivii fiind cei mai expusi riscului pentru acest tip de accidentare.
Muschii adductori, numiti si muschii inghinali, sunt un grup de trei muschi subtiri situati pe interiorul coapsei. Actiunea lor este de adductie, mai precis de a trage membrul inferior spre interior (acest tip de miscare este adesea folosita in calarie sau la lovirea unei mingi cu partea laterala a piciorului).
De asemenea, muschii adductori contribuie la echilibrarea corpului pe suprafete inegale si la stabilizarea trunchiului in timpul miscarii in lateral a acestuia.
Cel mai frecvent durerea inghinala este asociata direct cu o intindere sau o ruptura a fibrelor musculare adductoare.

Rupturile fibrelor musculare adductoare apar mai des la persoanele care practica sporturi precum fotbalul, baseball, karate, tenis si alergare (de obicei sprint), fiind rezultatul unei contractii bruste a muschilor adductori atunci cand se afla in pozitie intinsa. Astfel, daca forta care trece prin acesti muschi este prea mare, poate aparea o intindere sau o ruptura a fibrele musculare.

Desi sportul este cea mai frecventa cauza, o leziune inghinala poate aparea si la ridicarea obiectelor foarte grele. 

Este important se se faca diferenta dintre intinderile/rupturile musculare si hernia inghinala, intrucat ambele afectiuni se manifesta cu durere si disconfort resimtite in zona inghinala.

O hernie apare atunci cand un organ impinge printr-un punct slab in muschiul sau tesutul din jurul acestuia, in apropierea zonei inghinale. Hernia inghinala poate fi confundata cu o ruptura inghinala si invers. Hernia inghinala, care se manifesta cu mai multe umflaturi in zona inghinala, poate provoca complicatii grave si se tratateaza doar chirurgical.  

In primul rand cu disconfort si durere brusca, ascutita, resimtita in partea superioara a membrului inferior sau in zona inghinala. Disconfortul inghinal este descris de catre pacienti ca o senzatie de tragere a muschiului respectiv.

In functie de severitatea leziunii mersul pe jos poate fi afectat si pot aparea vanatai si tumefactie (umflatura locala).

Timpul de recuperare variaza semnificativ in functie de locul si severitatea leziunii, putand dura pana la 4-12 saptamani.

In cazul in care este afectat tendonul muschiului adductor, recuperarea poate fi semnificativ mai lenta si mai lunga, aproximativ 12-16 saptamani (in general ,timpul de recuperare a unui tendon rupt poate fi dublu fata de recuperarea unui muschi rupt).

Ca optiuni terapeutice avem:

Se vor evita toate miscarile care provoaca sau accentueaza durerea.

Uneori pentru evitarare incarcarii membrului inferior afectat (se evita lasarea greutatii corporale pe el) se poate opta pentru mersul cu carje.

Gheata aplicata local, in zona inghinala sau in locul de maxima durere, in sesiuni de 10-15 minute, de 3-5 ori pe zi, ajuta la reducerea durerii si inflamatiei. Pentru a proteja pielea, gheata se va infasura intr-un prosop subtire. 

Se poate face, de asememena, si masaj cu gheata si un gel antiinflamator.

Pentru facilitarea circulatiei si reducerea tumefactiei (umflaturii), membrul inferior afectat se poate pozitiona pe un suport sau perna, de preferat deasupra nivelului inimii.

Terapia manuala, cum ar fi masajul profund al tesuturilor moi, fizioterapia (ultrasunetele) si kinetoterapia (exercitiile fizice) sunt extrem de utile atat pentru accelerarea vindecarii, cat si pentru reducerea durerii.

Programul de recuperare cuprinde exercitii de intindere (stretching) pentru cresterea flexibilitatii musculaturii adductoare, precum si exercitii de forta, pentru tonifierea (intarirea) acestei grupe musculare.

➢   Reluarea activitatilor se face treptat pentru a permite musculaturii sa se vindece pe deplin si pentru prevenirea recidivelor

➢   Practicarea regulata a exercitiilor fizice poate preveni leziunile acestei grupe musculare. Se va acorda atentia corespunzatoare atat exercitiilor de incalzire cat si de stretching.