Fractura de stern, cel mai frecvent este cauzata de traumatisme sau forte mari aplicate pe peretele anterior al toracelui. In 60-90% din cazuri, fractura de stern apare ca si consecinta directa a accidentelor auto. Aceasta este de obicei rezultatul lovirii pieptului de volan, in special in cazul autovehiculele mai vechi la care nu se declanseaza airbagul.

Fractura de stern este mai frecvent intalnita la barbati, in special la cei mai in varsta, acest lucru aparand din cauza peretelui toracic mai putin elastic al persoanelor mai in varsta comparativ cu persoanele tinere. Persoanele mai tinere sunt, in schimb, mai susceptibile de a suferi leziuni intratoracice. 

Leziunile sportive si caderile pot cauza, de asemenea, fracturi ale sternului. 

Sternul sau osul pieptului este un os plat si alungit, situat in partea anterioara a toracelui. Pe schelet, el este asezat intre cele doua clavicule si intre primele sapte perechi de coaste.

Sternul este compus din trei parti:

➢ O parte superioara, numita manubriu

➢ O parte mijlocie, numita corp

➢ O parte inferioara, numita proces xifoidian.  

Sternul se articulează cu cele 2 clavicule, formand articulatiile sternoclaviculare, si cu cartilajele primelor 7 perechi de coaste, formand articulatiile sternocostale. 

➢ leziuni ale tesuturilor moi (pneumotorax, contuzie cardiaca sau pulmoanara, leziuni ale diafragmului sau ale abdomenului)

➢ leziuni ale peretelui toracic (fracturi ale coastelor)

➢ leziuni ale coloanei vertebrale.

Fractura de stern, fie ea izolata (fara alte leziuni), fie asociata cu alte leziuni, se manifesta cel mai adesea cu durere toracica, durere care este agravata de miscarile respiratorii si de tuse. 

Daca fractura nu este deplasata, tratamentul este conservator (fara interventie chirurgicala) si cuprinde:

Se vor evita sau limita miscarile care cauzeaza sau accentueaza durerea, timp de 4-6 saptamani.

Miscarile de ridicare, impingere, tragere, ridicarea deasupra capului a obiectelor mai grele de 2-3 kilograme, precum si activitatile care pun presiune pe stern, in special culcarea cu fata in jos si aplicarea unei presiuni directe asupra pieptului, trebuie evitate pana la vindecarea completa a fracturii. 

Aplicarea locala a caldurii sau a ghetii poate oferi o ameliorare temporara a disconfortului, in combinatie cu medicamente pentru ameliorarea durerii. 

Odata ce fractura sternului a fost confirmata ca fiind nedeplasata, poate fi inceput programul de recuperare prin kinetoterapie.

Programul de recuperare urmareste, in primul rand, reducerea durerii, prevenirea complicatiilor si restabilirea functiei respiratorie, dar si revenirea la activitatile normale.  Astfel, se va insista pe exercitiile de respiratie profunda si pe exercitiile de stretching a musculaturii umerilor si trunchiului, fiecare cu beneficiile lor. 

 Exercitii de respiratie profunda sunt necesare pentru:

➢ scaderea riscului complicatiilor pulmonare

➢ extinderea completa a plamanilor

➢ ameliorarea spasmele musculare

➢ mobilizarea secretiilor pulmonare. 

Daca efectuarea acestor exercitii de respiratie profunda este dureroasa, se va administra in prealabil unele medicamente analgezice (impotriva durerii). 

Exercitiile de intindere (stretching) ale umerilor si trunchiului, sunt necesare pentru:

➢ ameliorarea durerii si disconfortului

➢ cresterea mobilitatii si a gamei de miscare la nivelul toracelui si umerilor

➢ imbunatatirea posturii (unele persoane tind sa adopte posturi deficitare, in special pentru a evita durerea) 

➢ prevenirea rigiditatii si cresterea flexibililitatii musculare.

Este necesara in cazul fracturilor de stern mai severe sau cand au fost deteriorate si alte structuri anatomice din jur (nervi, vase de sange etc) 

➢ Odata ce fractura s-a vindecat, revenirea la activitatile normale se face treptat

➢ Daca reapar durerea sau alte simptome, acestea nu trebuie ignorate deoarece pot provoca daune suplimentare si pot incetini sau chiar impiedica vindecarea completa a fracturii

➢ Se vor continua programele de exercitii, atat pentru prevenirea rigiditatii, imbunatatirea posturii, cat si pentru cresterii fortei musculare. 

➢ Revenirea la sporturile de contact sau sporturile cu mingea, poate necesita, initial, purtarea unor dispozitive ortopedice de protectie la nivelul pieptului.