Fractura metacarpiana reprezinta o ruptura a unuia sau mai multor oase metacarpiene si este foarte frecventa in randul persoanelor care practica boxul. Fractura metacarpiana este cauzata cel mai des de un impact direct asupra articulatiei. 

Metacarpul este partea intermediara din scheletul mainii localizata intre falange (oasele degetelor) si carp (format din opt oase ce fac legatura cu antebratul). Metacarpul este format din cinci oase metacarpiene, cate unul pentru fiecare deget, au forma de tije lungi, subtiri si sunt foartea sensibile, fiind predispuse adesea fracturilor.

Oasele metacarpienele se pot fractura in orice loc de-a lungul lungimii lor sau la nivelul capetelor lor. Un tip de fractura metacarpiana este fractura boxerului, care apare la gatul osului metacarpian cel mai apropiat de capatul care formeaza articulatia. Fractura boxerului implica, de obicei, osul metacarpian V, dar poate aparea si in metacarpienele II-IV.

Alte tipuri de fracturi ale oaselor metacarpiene au fost denumite fracturile lui Bennett și Rolando, si implica primul os metacarpian. Fractura lui Bennett are loc la baza primului metacarpian unde se articuleaza cu oasele carpiene. In fractura lui Rolando, aceeași baza metacarpiana este fracturata, dar este o fractura in forma de Y care duce la o fractura cominutiva (osul s-a fracturat in mai multe bucati mici).

Fracturile metacarpiene sunt de cele mai multe ori rezultatul traumei directe, cum ar fi lovirea unui obiect avand pumnul strans, in timpul unei cazaturi de pe bicicleta avand mana infasurata in jurul bicicletei sau o cazatura pe degetul mare.

Cel mai frecvent, fractura metacarpiana se manifesta cu durere, sensibilitatate si umflarea zonei afectate. În același timp, sunt limitate miscarea in articulatie si puterea de prindere a degetelor.

Pentru a trata fracturile metacarpiane sunt folosite tratamente conservatoare, non-chirurgicale, dar si interventiile chirurgicale, in functie de fractura, astfel:

1. In cazul fracturilor fara deplasare (fara discontinuitate a osului) sau in cazul fracturilor cu deplasare dar stabile, se apeleaza la imobilizarea zonei fracturate in atela gipsata timp de 4- 6 saptamani 

2. In fracturile cu deplasare (cu discontinuitate a osului) si instabile, sau in cazul in care sunt lezate si tendoane sau ligamente, se intervine chirurgical, interventie urmata de o perioada de imobilizare a zonei operate in atela gipsata sau orteza.

3. Kinetoterapia

Programele de exercitii specifice, constituie unul dintre cele mai importante aspecte ale procesului de vindecare, atat in cazul fracturilor operate cat si in cazul celor neoperate.

Prin programul de exercitii se urmareste:

✓ reducerea rigiditatii dupa imobilizare

✓ recastigarea mobilitatii complete a mainii 

✓ reluarea gamei complete de miscari la nivelul mainii 

✓ cresterea fortei muschilor intrinseci ai mainii, muschi care transmit miscari precise degetelor.

✓ prevenirea recidivelor.