Fractura de peroneu, al doilea os al tibiei, numit si fibula, situat in partea externa a gambei, reprezinta ruptura sau intreruperea continuitatii osului. 

Rolul major al peroneului este de a asigura stabilitatea gleznei in miscare, acest lucru fiind posibil datorita faptului ca peroneul este un punct de ancorare pentru diferiti muschi si ligamente ale piciorului si gleznei.

Osul peroneu este un os lung, subtire situat lateral fata de tibie, cu care se articuleaza la cele doua extremitati, mai precis, la extremitatea proximala se articuleaza cu condilul lateral al tibiei, iar la extremitatea distala, numita si maleola externa, se articuleaza cu tibia si osul talus (astragal).   

Fractura de peroneu se poate produce in trei zone ale peroneului, mai precis:

➢   in treimea inferioara, cu sau fara afectarea articulatiei gleznei (izolat sau impreuna cu fractura de tibie),

➢   in segmentul de mijloc al osului, 

➢    in treimea superioara, respectiv zona platoului tibial, iar cauza principala o constituie accidentul auto. 

➢   activitatile sportive care presupun schimbari rapide de directie, precum fotbalul sau baschetul 

➢   activitatile sportive care implica alergare si sarituri

➢   osteoporoza si lipsa activitatii fizice sunt de asemenea factori predispozanti.

In cazul unei fracturi de peroneu apare imposibilitatea mentinerii propriei greutati pe piciorul afectat alaturi de imposibilitatea deplasarii.

Durerea ascutita precum si edemul la nivelul gambei sunt alte manifestari care apar.

Abordarea terapeutica depinde de tipul fracturii, deschise sau inchise.

In cazul unei fracturi deschise (osul iese prin piele) sunt lezate de obicei si tesuturile moi din jurul fracturii, iar abordarea terapeutica este una chirurgicala. Dupa perioada de imobilizare post operator, se incepe programul de kinetoterapie care urmareste:

➢   reducerea rigiditatii articulare 

➢   recapatarea fortei si a flexibilitatii musculare

➢   recastigarea echilibrului, ca parte importanta a capacitatii de merge neajutat/neasitat

➢   prevenirea recidivelor

O fractura inchisa, cand osul este rupt dar pielea ramane intacta, este considerata o fractura simpla. In acest caz, tratamentul urmareste:

➢   Repunerea osului la loc

➢   Reducerea durerii

➢   Restabilirea functiei normale a osului

➢   Prevenirea complicatiilor

Tratamentul fracturii inchise  incepe cu elevatia piciorului (mentinerea piciorului ridicat pe o perna speciala).

Medicatia antiinflamatoare si gheata aplicata local vor ajuta la reducerea durerii si inflamatiei. Intotdeuna se va aplica un prosop intre gheata si zona pe care se aplica.

Gamba afectata va fi ulterior imobilizata cu ajutorul unei atele gipsate iar mersul se va realiza cu ajutorul carjelor

Dupa o perioada de cateva saptamani de imobilizare, se incepe programul de kinetoterapie, cu incarcarea progresiva a piciorului afectat, care urmareste aceleasi obiective descrise in cazul fracturilor deschise, si anume:

➢   reducerea rigiditatii articulare

➢   recapatarea fortei si a flexibilitatii musculare

➢   recastigarea echilibrului (parte vitala a capacitatii de merge neajutat)

➢   prevenirea recidivelor

Procesul de recuperare completa poate dura pana la cateva luni.

✓   Purtarea de incaltaminte adecvata

✓   Dieta cu produse bogate in calciu ajuta la intarirea oaselor

✓   Exercitiile fizice regulate ajuta la intarirea oaselor