Prolapsul este o afectiune in care organele cad sau aluneca din locul lor, cele mai expuse fiind organele pelvine: uter, rect, vezica urinara si intestin subtire. Insa si o hernie de disc spinala este uneori numita si "prolaps de disc”, iar la nivelul inimii poate exista prolapsul valvelor cardiace (valvei mitrale) care este o boala cardiaca valvulara.

Cauza principala a prolapsului organelor pelvine o contitutie presiunea crescuta de la nivelul planseului pelvin, cel mai frecvent din cauza sarcinii si nasterii. Mai precis, muschii, ligamentele si fascia care sustin vaginul se intind si slabesc in timpul sarcinii, travaliului si nasterii.

Insa nu toate femeile care au nascut dezvolta prolaps de organe pelvine. Unele femei au muschii de sustinere, ligamentele si fascia de la nivelul pelvisului foarte puternice. De asemenea, este posibil ca si femeie care nu au nascut sa dezvolte prolaps de organe pelvine.

 

Sustin, in parte, uterul, vezica urinara si rectul (partea terminala a intestinului gros). Un planseu pelvin puternic ofera un sprijin mai bun pentru organele pelvine, previne agravarea prolapsului si amelioreaza simptomele asociate acestuia.

Pentru intarirea muschilor planseului pelvin se practica regulat exercitiile Kegel. Asfel, in primul rand se localizeaza muschii planseului pelvin, iar pentru ai localiza ne imaginam ca incercam sa oprim fluxul de urina, si apoi se vor practica exercitiile Kegel.

Mai precis se contracta muschii planseului pelvin timp de 5 secunde urmata de relaxarea lor timp de 5 secunde (daca este prea dificil se incepe cu contractia acestor muschi timp de 2 secunde si se relaxeaza timp de 3 secunde.) Se va exersa treptat pana se ajunge la mentinerea unei contractii timp de 10 secunde urmata de relaxare 10 secunde. 

Zilnic se vor practica cel putin 3 seturi de cate 10 repetari. Odata invatate, exercitiile Kegel pot fi practicate discret aproape oricand si oriunde, fie la birou, fie acasa.

Apare atunci cand muschii si ligamentele planseului pelvin se intind, slabesc si nu mai ofera suficient sprijin uterului. Ca urmare, uterul aluneca in jos sau iese din vagin.

Prolapsul uterin poate aparea la femeile de orice varsta, dar afecteaza mai frecvent femeile aflate in postmenopauza care au avut una sau mai multe nasteri naturale.

Adesea, semnele si simptomele sunt mai putin deranjante dimineata si se agraveaza pe parcursul zilei. Dintre acestea amintim:

➢ senzatie de greutate la nivelul pelvisului sau de tragere in jos 

➢ senzatie de tesut care iese din vagin

➢ probleme urinare, cum ar fi scurgeri de urina (incontinenta) sau retentie de urina

➢ probleme de peristaltism intestinal (constipatie)

➢ probleme sexuale datorita slabirii tonusului tesutului vaginal

Tratamentul depinde de severitatea prolapsului uterin. 

Daca simptomele sunt usoare este suficienta auto-ingrijirea, atat in mentinerea simptomelor sub control cat si in prevenirea inrautatirii prolapsului. Masurile de auto-ingrijire includ:

➢ efectuarea de exercitii Kegel pentru a intari muschii pelvieni

➢ pierderea in greutate 

➢ tratarea constipatiei.

Un pesar vaginal este un dispozitiv de plastic, silicon sau cauciuc care se introduce in vagin pentru a sprijini tesuturile. Pesarul trebuie indepartat in mod regulat pentru curatare.

In functie de severitatea prolapsului, interventia chirurgicala consta fie in refacerea tesuturilor pelvine slabite, fie in indepartarea uterului (histerectomie).

Prolapsul rectal apare atunci cand o parte a rectului  (partea terminala a tubului digestiv) aluneca in afara anasului (deschiderea musculara de la capatul tractului digestiv.

Desi prolapsul rectal poate provoca disconfort, rareori este o urgenta medicala.

Prolapsul rectal poate fi uneori tratat cu supozitoare si alte medicamente, insa interventia chirurgicala este de obicei necesara pentru a-l trata.

Cauza prolapsului rectal este neclara, mai expuse fiind femeile de peste 50 de ani. Desi de multe ori a fost asociat cu nasterea, peste 2/3 din femeile cu prolaps rectal nu au copii. 

Cel mai frecvent se observa o masa rosiatica care iese din anus in timpul unei miscari de incordare intestinala. Aceasta masa poate aluneca inapoi in interiorul anusului sau poate ramane in afara lui.

Alte simptome pot include:

➢ Incapacitatea de a controla tranzitul intestinal (incontinenta fecala)

➢ Constipatie sau diaree

➢ Scurgerea de sange sau de mucus din rect

Tratamentul pentru prolaps rectal implica, de obicei, o interventie chirurgicala existand cateva metode chirurgicale diferie.

Medicul va alege cea mai buna abordare chirurgicala luand in considerare varsta, starea fizica si functia intestinului.

Vezica urinara este un organ gol situat in pelvis avand functia de stoca urina.

La femei, peretele frontal al vaginului sustine vezica urinara. Acest perete poate slabi odata cu varsta sau nasterea, iar daca se deterioreaza suficient de mult, vezica urinara poate prolapsa, ceea ce inseamna ca nu mai este sustinuta si coboara in vagin.

Acest lucru poate declansa probleme precum  disconfort si incontinenta urinara (scurgeri de urina) cauzate de stranut, tuse sau efort.

Vezicile prolapsate (numite si cistocele sau vezici cazute) sunt impartite in 4 grade in functie de cat de departe coboara vezica urinara in vagin, si anume:

➢ Gradul 1 (usoara): Doar o mica parte a vezicii urinare coboara in vagin.

➢ Gradul 2 (moderat): Vezica urinara coboara suficient pentru a putea ajunge la deschiderea vaginului.

➢ Gradul 3 (sever): Vezica urinara iese din organism prin deschiderea vaginala.

➢ Gradul 4 (complet): Intreaga vezica urinara iese complet in afara vaginului; de obicei se asociaza si cu alte forme de prolaps de organe pelvine.

Vezicile prolapsate sunt frecvent asociate cu menopauza. Inainte de menopauza, estrogenul ajuta la mentinerea muschilor din interiorul si din jurul vaginului puternici. Dupa menopauza, deoarece nu se mai secreta asa mult estrogen, muschii tind sa slabeasca.

Insa nasterea naturala ramane cea mai frecventa cauza a unei vezici prolapsate datorita stresului  asupra tesuturilor vaginale si muschilor care sustin vezica urinara la femei.

Alte cauze care duc la prolapsul vezicii urinare sunt ridicarea obiectelor grele, miscarile de incordare intestinala, tusea cronica sau constipatia pe termen lung. 

Primul simptom observat de obicei de catre femeile cu vezica urinara prolapsata este prezenta tesutului in vagin pe care multe femei il descriu ca pe ceva care se simte ca o minge.

Alte simptome ale unei vezici prolapsate includ:

➢ Disconfort sau durere la nivelul pelvisului

➢ Tesut care iese din vagin

➢ Dificultate la urinare

➢ Senzatie de golire incompleta a vezicii urinare

➢ Incontinenta urinara de stres (scurgeri de urina in timpul stranutului, tusei sau efortului fizic)

➢ Infectii mai frecvente ale vezicii urinare

➢ Actul sexual dureros (dispareunia)

➢ Dureri lombare

Orice femeie care observa simptome ale unei vezici prolapsate trebuie sa mearga la medic, existand mai multe tratamente pentru a trata o vezica prolapsata.

Astfel, cand exista doar o mica parte a vezicii urinare coborata in vagin (vezica prolapsata de grad 1) care nu determina durere sau disconfort, de obicei medicul specialist recomanda evitarea ridicarii obiectelor grele sau incordarea intensa.

Pentru cazurile usoare pana la moderate de vezica prolapsata, se recomanda evitarea ridicării obiectelor grele sau a incordarii precum si practicarea exercitiilor Kegel pentru intarirea muschilor planseului pelvin.

Pentru cazurile mai grave in alegerea tratamentului se iau in considerare factori precum: varsta,  starea generala de sanatate si severitatea vezicii prolapsate .

1. Inel pesar

Un pesar este un dispozitiv din palstic, silicon sau cauciuc care este plasat în vagin pentru a tine vezica urinara in loc. Pesarul trebuie indepartat si curatat periodic pentru a preveni infectia (in functie de pesar, acesta se indeparteaza de catre medic sau de catre pacienta).

2. Terapia de substitutie estrogenica

Ajuta la intarirea si mentinerea tonusului muschilor din vagin.

Corpurile femeilor nu mai creeaza la fel de mult estrogen in mod natural dupa menopauza, iar in consecinta, muschii vaginului se pot slabi. Estrogenul poate fi administrat pe cale orala (pastile) sau topic (local sub forma de plasture sau crema). 

Crema aplicata local are un efect puternic si prezinta riscuri mai mici comparativ cu terapia orala.

Vezicile prolapsate severe, care nu pot fi gestionate cu un inel pesar, de obicei, necesita o interventie chirurgicala. Chirurgia vezicii urinare prolapsate se efectueaza de obicei prin vagin, iar scopul este de a reaseza vezica urinara in pozitia corecta. 

Dupa interventia chirurgicala se poate reveni la activitatile normale dupa un interval de 6 saptamani, insa activitatile care provoaca incordare trebuie evitate pentru o perioada de aproximativ 6 luni.

Prolapsul intestinului subtire, numit si enterocele, apare atunci cand intestinul subtire coboara in cavitatea pelvina inferioara si impinge in partea superioara a vaginului creand o umflatura.

Nasterea, imbatranirea dar si alte procese care pun presiune pe planseul pelvian pot slabi muschii si ligamentele care sustin organele pelvine, facilitand prolapsul intestinului subtire.

De cele mai multe ori, prolapsul intestinului subtire este asimptomatic. Doar in cazurile severe este posibil sa apara:

➢ Senzatie de greutate in pelvis care se usureaza odata cu somnul

➢ Senzatie de presiune pelvina sau durere

➢ Dureri lombare care se amelioreaza odata cu odihna

➢ Umflatura moale (tesut) in vagin

➢ Disconfort vaginal si contact sexual dureros (dispareunie)

Multe femei cu prolaps de intestin subtire prezinta, de asemenea, prolapsul altor organe pelvine, cum ar fi vezica urinara, uterul sau rectul.

Conditiile si activitatile care pot provoca sau contribui la prolapsul intestinului subtire includ:

➢ Sarcina si nasterea

➢ Constipatie cronica sau miscari de incordare intestinala

➢ Tuse cronica 

➢ Ridicarea repetata de greutati

➢ Supraponderalitatea sau obezitatea

➢ Sarcina si nasterea naturala a unuia sau mai multor copii contribuie la slabirea structurilor de sustinere a planseului pelvin crescand riscul de prolaps. 

➢ Varsta: prolapsul intestinului subtire dar si alte tipuri de prolaps de organe pelvine apar mai des odata cu inaintarea in varsta deoarece pe masura trecerii timpului se pierde masa si forta musculara in general, afectati fiind si muschii planseului pelvin.

➢ Chirurgia pelvina: indepartarea uterului (histerectomie) sau proceduri chirurgicale pentru tratarea incontinenentei urinare poate creste riscul de a dezvolta prolaps de intestin subtire.

➢ Cresterea presiunii abdominale: greutatea corporala in exces poate creste presiunea in interiorul abdomenului ceea ce creste riscul de a dezvolta prolapsul intestinului subtire. Alți factori care cresc presiunea includ tusea în curs de desfășurare (cronică) și încordarea în timpul mișcărilor intestinale.

➢ Tusea cronica este asociata cu dezvoltarea prolapsului deoarece creste presiunea abdominala.

Pentru a preveni prolapsul intestinului subtire, se insista pe mentinerea greutatii corporale in limite normale, pe prevenirea constipatiei, tratarea tusei cronice si evitarea ridicarii obiectelor grele. 

Prolapsul intestinului subtire de obicei nu are nevoie de tratament daca simptomele nu deranjeaza. In aceasta situatie sunt necesare doar masuri simple de auto-ingrijire, cum ar fi efectuarea exercitiilor Kegel pentru intarirea muschilor planseului pelvin, evitarea ridicarii obiectelor grele si evitarea constipatiei.

Cand simptomele devin suparatoare exista urmatoarele optiuni terapeutice:

1. Inel Pesar

Un dispozitiv din silicon, plastic sau cauciuc se va introduce in vagin pentru a sustine tesutul bombat. Dispozitivul de scoate periodic pentru curatare.

2. Interventia chirurgicala

Medicul chirurg poate efectua o interventie chirurgicala pentru a repara prolapsul, prin vagin sau abdomen, cu sau fata asistenta robotică. In timpul procedurii, chirurgul muta intestinul subtire prolapsat inapoi in locul sau si strange tesutul slabit al planseului pelvin. Uneori, portiuni mici de plasa speciala pot fi folosite pentru a ajuta la sustinerea tesuturilor slabite.