Subluxatia umarului sau subluxatia articulatiei glenohumerale este definita ca o dislocare partiala sau incompleta care, de obicei, provine din modificari ale integritatii mecanice a articulatiei. 

Intr-o subluxatie, capul humeral aluneca din cavitatea glenoida (capul osului humerus in mod normal este fixat in cavitatea glenoida, de aici si numele de articulatia glenohumerala), ca urmare a unei lovituri in zona umarului sau ca urmare a slabiciunii coafei rotatorilor (lama tendinoasa formata din tendoanele a patru muschi care, prin actiunea lor asigura stabilitatea umarului).  

Umarul poate fi subluxat anterior (inainte), posterior (inapoi) si inferior (in jos).

Articulatia umarului este cea mai mobila articulatie din corp, dar si cea mai frecvent dislocata (datorita mobilitatii crescute stabilitatea umarului este afectata).  Umarul permite majoritatea gesturilor din viata cotidiana, cum ar fi: mancatul, scrisul, spalatul, etc. Altfel, pastrarea mobilitatii umarului este foarte importanta, la fel ca stabilitatea sa. 

Oasele componente ale articulatiie umarului sunt:

➢   Humerusul

➢   Scapula sau omoplatul, este un os plat, triunghiular, situat in partea posterioara a umarului. Partea superioara a scapulei este formata din osul acromion.

➢   Clavicula (este un os lung care leaga scapula de stern)

Cea mai mare parte a stabilitatii umarului este asigurata de muschii scheletici din jur, cu ajutorul tendoanelor asociate si a diferitelor ligamente. Coafa rotatorilor, compusa din tendoanele a 4 muschi (supraspinos, infraspinos, muschiul rotund mic, muschiul subscapular) mentine, prin actiunea acestor muschi, capul humeral in articulatia umarului si asigura miscarea bratului in diferite directii.

➢   instabilitatea articulatiei umarului

➢   o cazatura pe bratul intins

➢   o lovitura directa pe umar

➢   fortarea bratului intr-o pozitie care nu este normala

➢   accidentari in timpul sporturilor de zapada (snowboarding, schi) si sporturilor de contact (rugby si fotbal) 

➢   accidentul vascular cerebral, care cauzeaza adesea slabiciune musculara, ceea ce poate duce la destabilizarea articulatiei umarului, urmata de o subluxatie. 

Dupa o subluxatie a umarului, ligamentele raman slabite, iar riscul recidivelor este foarte mare. 

Se va acorda umarului timpul necesar pentru a se reface, evitand activitatile sau miscarile care provoaca durere. Odata ce durerea a aparut, umarul va fi folosit cu prudenta. O atela sau o orteza, purtata pentru o perioada de timp, protejeaza umarul de anumite miscari. Durata de purtare a atelei sau ortezei depinde de amploarea subluxatiei.

Implica manevrarea usoara a capului humeral inapoi in pozitia sa in cavitatea glenoida. Dupa aceasta manevra, durerea severa ar trebui sa se imbunatateasca.

Gheata aplicata local, in sesiuni de 5-10 minute de 3-5 ori pe zi, ajuta semnificativ la reducerea inflamatiei. Intotdeauna se va infasura gheata intr-un prosop subtire pentru a nu irita pielea.

Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene sunt utile in ameliorarea durerii si inflamatiei, insa sunt recomandate pentru perioade de timp care nu depasesc 7-14 zile maxim.

Reprezinta elementul cheie al tratamentului subluxatiei umarului, urmarind:

➢   cresterea stabilitatii umarului, prin exercitii de tonifiere (intarirea) a musculaturii stabilizatoare a umarului. Aceste exercitii se vor continua, in mod regulat, si dupa recuperarea subluxatiei, pentru a preveni aparitia recidivelor si/sau a altor leziuni.

➢   cresterea mobilitatii umarului si reluarea miscarilor complete, prin exercitii de intindere (stretching).

Terapia manuala si fizioterapia fac, de asemenea, parte din protocolul de recuperare al subluxatiei umarului.

Acest lucru poate fi recomandat atunci exista recidive repetate sau atunci cand nervii, vasele de sange sau ligamentele din umar au fost deteriorate.

➢   Nu se revine la o gama completa de activitati, cotidiene sau sportive, pana cand acestea se pot face fara durere si fara ca miscarea sa fie restrictionata. Reluarea precoce a activitatilor predispune articulatia umarului la o noua subluxatie.

➢    Timpul de recuperare variaza de la o persoana la alta in functie de starea de sanatate, varsta si leziunile anterioare.