Artrita reumatoida care afecteaza regiunea umarului este o tulburare progresiva care duce la durere, pierderea gamei de miscare si dizabilitate functionala. Raspunsul inflamator, care este de cauza necunoscuta, duce la sinovita (inflamatie a membranei care captuseste articulatia umarului) si distrugerea articulara.

Artrita umarului necesita diagnostic si tratament prompt pentru a preveni pierderea mobilitatii. Pentru majoritatea pacientilor, medicamentele antiinflamatoare, gama de exercitii specifice si  protectia articulatiei umarului constituie un tratament adecvat. 

Chiar si atunci cand istoricul pacientului si examenul fizic sugereaza implicarea reumatoida a umarului, evaluarea de laborator si evaluarea radiografica sunt adesea necesare pentru a stabili diagnosticul.

Umarul este foarte flexibil asigurand miscarile de mare amplitudine ale bratelor, pe care le  orienteaza in toate directiile. Umarul permite astfel, majoritatea gesturilor din viata cotidiana, cum ar fi: mancatul, scrisul, spalatul etc.

Umarul este cea mai mobila articulatie a corpului, dar si cea mai instabila. Articulatia poate fi asemanata unei mingi care se fixeaza intr-o cavitate (cavitatea glenoida). Aceasta configuratie permite o amplitudine foarte mare a miscarii, nemaintalnita in nicio alta articulatie, dar, in acelasi timp, si o mai mica stabilitate a acesteia.

Altfel pastrarea mobilitatii umarului si stabilitatea sa sunt foarte importante.

Oasele componente ale articulatiie umarului sunt:

➢   Humerusul (este osul lung al bratului)

➢   Scapula sau omoplatul, este un os plat triunghiular, situat in partea posterioara a umarului.  Partea superioara a scapulei este formata din osul acromion.

➢   Clavicula (este un os lung, care leaga scapula de stern).

Modelul de distrugere a umarului reumatoid se caracterizeaza prin deteriorarea progresiva a articulatiei si a tesuturilor moi. Practic implicarea tesuturilor moi (capsula articulara, ligamente, tendoane, etc) determina cursul/evolutia afectarii articulare. 

Tratament medicamentos cu analgezice si antiinflamatoare ajuta la controlul durerii si a inflamatiei. Exista insa si medicamente antireumatice modificatoare de boala (DMARDs), numita si terapia non-biologica, precum si terapii biologice, corticosteroizi etc.

Medicul reumatolog va decide forma de tratament in functie de evolutia bolii si implicatiile ei. Terapia cu corticosteroizi intraarticulari poate fi un tratament adjuvant util, cu conditia ca infectia (nu inflamatia) sa fi fost exclusa.

Exercitiile fizice, efectuate de 4 - la 5 ori/ zi, sunt importante pentru recuperarea miscarii in umarul reumatoid, in special rotatia si elevatia (ridicarea) acestuia. Gama de exercitii trebuie sa fie asistata (ajutata) pasiv sau activ. Mai precis, daca umarul este sensibil se vor practica  exercitii din pozitia culcat pe spate, cu ajutorul unui baston/bat ghidat de catre gratul sanatos.

Atunci cand exista un atac dureros al artritei, trebuie evitata ridicarea activa antigravitationala a bratului afectat.

Exercitiile vor viza initial grupele musculare mai slabe, care sunt de obicei flexorii umarului (ridicarea bratului in fata), adductorii (ridicarea bratului in lateral) si rotatorii externi (rotatia umarului).

Pe masura ce durerea dispare, se adauga exercitii active si mai tarziu rezistive. 

Este indicata la pacientii cu durere semnificativa si limitare functionala.

Obiectivele interventiei chirurgicale sunt de a calma durerea, de a creste mobilitatatea (miscarea) si de a restabili functia umarului. 

Interventia chirurgicala trebuie efectuata devreme in cursul bolii, determinand astfel prognosticul pe termen lung.

In functie de modelul de distrugere a umarului reumatoid, optiunile chirurgicale pot fi proceduri timpurii sau tarzii. Astfel, chirurgia de conservare a articulatiilor este indicata in stadiile incipiente ale distrugerii articulare in timp ce stadiile tarzii de distrugere necesita interventie chirurgicala reconstructiva.