Diabetul zaharat este o afectiune cronica care afecteaza modul in care organismul utilizeaza zaharul din sange (glucoza). Glucoza este esentiala pentru sanatate deoarece este o sursa importanta de energie pentru celulele care formeaza muschii si tesuturile. Este, de asemenea, principala sursa de combustibil a creierului.

Nivelurile ridicate de zahar din sange, specifice diabetului, pot cauza si probleme ale tendoanelor. Daca diabetul nu este sub tinut sub control, tendoanele se pot ingrosa si pot deveni mai susceptibile de a se rupe, iar persoanele cu diabet zaharat pot simti durere atunci cand se misca.

Tendoanele mentin muschii si osele conectate, transferand forta de la muschi la oase, permitand astfel articulatiilor sa fie flexibile, sa se miste. 

In diabetul de tip 1 si 2, tendoanele sunt afectate de catre unele produsele finale avansate de glicatie (AGEs - advanced glycation end products) care sunt proteine sau lipide care devin glicate ca urmare a expunerii la zaharuri. Aceste produse finale avansate de glicatie sunt implicate, de asemenea, in dezvoltarea sau inrautatirea multor boli degenerative, cum ar fi diabetul, ateroscleroza, bolile renale cronice si boala Alzheimer.   

Glicatia este procesul prin care zaharul se ataseaza la fibrele si proteinele din organism. Este un proces natural care incepe de la varsta de 20 de ani, chiar si daca avem un indice glicemic normal, dar alimentatia bogata in zahar accelereaza formarea moleculelor AGEs.

AGEs afecteaza aproape fiecare tip de celula si molecula din organism si se crede ca este un factor al imbatranirii si al unor boli cronice legate de varsta. Se crede, de asemenea, ca joaca un rol cauzal in complicatiile vasculare ale diabetului zaharat .

In mod normal, corpul produce AGEs intr-un ritm lent si constant. Dar in situatia diabetului zaharat, zaharul in plus din sange creste viteza de producerea a acestor proteine, ceea ce afecteaza tendoanele.

Tendoanele sunt fabricate dintr-o proteina numita colagen. AGEs formeaza o legatura cu colagenul, care poate schimba structura tendoanelor si poate afecta functionarea lor.  

PRINCIPALELE COMPLICATII ARTICULARE ALE DIABETULUI

1. CAPSULITA RETRACTILA (UMAR INGHETAT)

Reprezinta retractarea (cicatrizarea) si ingrosarea capsulei articulare, care inconjoara tendoanele si ligamentele din articulatia umarului, si se manifesta prin pierderea progresiva a amplitudinii articulare si prin aparitia durerii. Capsulita retractila se manifesta cu durere surda, persistenta, care se poate accentua odata cu miscarea sau cand persoana doarme pe umarul afectat, cu limitarea miscarii in articulatia umarului si dificultarea efectuarii unor miscari, cum ar pieptanatul.

 

2. RUPTURA COAFEI ROTATORILOR

Coafa rotatorilor este o lama tendinoasa care acopera fata anterioara, superioara si posterioara a capsulei articulatiei umarului. Este compusa din tendoanele a 4 muschi diferiti, si anume muschiul supraspinos, muschiul infraspinos, muschiul rotund mic si subscapular. Prin actiunea coafei rotatorilor, capul humeral se mentine in articulatia umarului si asigura rotatia si ridicarea bratului. Disfunctionalitatea coafei rotatorilor permite migrarea superioara a capului humeral, iar tendoanele muschilor care alcatuiesc coafa rotatorilor se pot rupe daca sunt suprasolicitate sau lezate. Rupturile muschilor coafei rotarorilor afecteaza grav functionalitatea umarului manifestandu-se cu durere intensa si dizabilitate la nivelul umarului si bratului. Dintre cei patru muschi ai coafei rotatorilor, cel mai expus leziunilor si rupturii este muschiul supraspinos, care face miscarea de abductie (ridicare laterala) a bratului.

Sindromul tunelului carpian este cauzat de compresia nervului median. Tunelul carpian este un canal ingust, inconjurat de tendoane, ligamente si oase. Nervul median, impreuna cu cele noua tendoane ale muschilor care asigura flexia degetelor, trece prin tunelul carpian si este responsabil de inervatia degetelor mare, aratator, mijlociu si o parte a degetului inelar. Sindromul de tunel carpian apare atunci cand tesuturile care inconjoara tendoanele din incheietura mainii se inflameaza (se umfla) si comprima nervul median. Cand nervul median este comprimat, simptomele pot include amorteala, furnicaturi si dureri si senzatie de slabiciune la nivelul mainii.

Contractura Dupuytren apare atunci stratul de tesut fibros de la nivelul palmei si degetelor se ingroasa. Chiar daca este nedureroasa, Contractura Dupuytren poate determina modificari la nivelul degetelor, mai precis contractura si indoirea lor.  

Contractura Dupuytren evolueaza lent, incepe la nivelul degetului mic si evolueaza spre degetul aratator si apoi spre palma. Nu este considerata o afectiune grava, dar se pot pierde anumite functii ale mainii si de asemenea este afectata si estetica mainii.

➢ Cel mai bun mod de a evita problemele de tendon este de a tine diabetul zaharat sub control. Glicemia poate fi echilibrata cu ajutorul dietei, exercitiilor fizice si medicamentelor

➢ Pierderea in greutate este esentiala in cazul persoanelor supraponderale, avand efecte benefice atat pentru imbunatatirea starii de sanatate cat si pentru preluarea presiunii de pe tendoane.

Cand tendoanele sunt deja afectate, putem recurge la:

1. Medicamentele antialgice si antiinflamatoare, ajuta la ameliorarea durerii si inflamatiie, insa sunt recomandata pe termen scurt, 10-14 zile.

2. Kinetoterapia

Programele specifice de exercitii sunt importante atat pentru mentinerea diabetului sub control, cat si pentru refacerea tendoanelor afectate.

3. Termoterapia/Crioterapia

Caldura si gheata aplicate alternativ local, ajuta la accelerarea circulatiei in zona afectata, precum si la relaxarea si reducerea inflamatiei.

4. In anumite situatii, un dispozitiv ortopedic precum o orteza sau o atela ghisata poate fi utilizata pentru a mentine articulatia intr-o pozitie corectiva in timp ce tendoanele se vindeca.

5. Infiltratiile locale cu corticosteroizi (antiinflamatoare mai puternice) pot fi utile in cazul afectarii mai severe ale tendoanelor, insa exista riscul de a induce cresterea, pe termen scurt, a nivelului de zahar in sange, motiv pentru care trebuie evaluat de catre un specialist, daca beneficiile depasesc riscurile.