Deficitul de rotatie interna glenohumerala este pur si simplu o pierdere a miscarii de rotatie interna a umarului. Practic, cand nu se poate duce mana la nivelul spatelui pentru a inchide sutienul sau pentru a baga o camasa in pantaloni la spate, exista deja o restrictie in rotatia interna a umarului.

Deficitul de rotatie interna glenohumerala este diagnosticat atunci cand exista o pierdere de 20° de rotatie interna in articulatia umarului afectat comparativ cu umarul sanatos.

Aceasta afectiune este frecvent intalnita la sportivii care executa aruncari, cum se intampla in baseball sau atletism (probele de aruncare cu ciocanul, sulita sau aruncarea discului), in tenis, dar si la alte persoane care executa miscari de aruncare.

Ca si manifestari clinice, cel mai frecvent apare durerea la nivelul umarului, scaderea fortei musculare si implicit scaderea performantei de aruncare. Deoarece durerea nu este foarte intensa este adesea trecuta cu vederea de catre sportiv ceea ce duce la progresia afectiunii.

Umarul reprezinta jonctiunea trunchiului cu membrele superioare. Acesta este foarte flexibil, asigurand miscarile de mare amplitudine a bratelor pe care le orienteaza in toate directiile (este cea mai mobila articulatie din corp), insa are o stabilitate redusa.

Umarul aruncatorului trebuie sa fie suficient de mobil pentru a permite o rotatie externa excesiva, dar trebuie sa fie si suficient de stabil pentru a preveni subluxatiile simptomatice ale capului humeral. Mai precis este necesar un echilibru intre stabilitate si mobilitate. Cand acest echilibrul este compromis, apar accidentarile/leziunile.

Pierderea rotatiei interne rezulta adesea dintr-o ingrosare a capsulei articulare, care apare din microtrauma repetata care este transmisa in faza de decelerare a miscarii de aruncare. Ori de cate ori capsula articulara se ingroasa (se strange), umarul pierde din amplitudinea miscarii de rotatie interna. Miscarea devine problematica insa in umarul afectat cand pierderea rotatiei interne este mai mare decat rotatia externa.

Evitarea miscarii de aruncare este recomandata pentru aproximativ 6 luni, timp in care se poate incepe programul de recuperare prin kinetoterapie.

Programul de recuperare este bazat pe exercitii de intindere (stretching) care urmaresc intinderea progresiva a diferitelor parti a capsulei articulare posterioare.

Daca exercitiile de intindere sunt incorporate in rutina zilnica, sportivii tind sa castige aproximativ 10° de rotatie interna inca din prima saptamana de recuperare.

De asemenea, exercitii de intindere ale umarului vor fi executate si pasiv, de catre un kinetoterapeut ceea ce duce la cresterea amplitudinii miscarii de rotatie interna.

Este necesara in cazul persoanelor care nu raspund bine la exercitiile de intindere (aproximariv 10%) si consta in eliberarea capsulara posterioara, care permite ulterior cresterea amplitudinii de miscare.

➢ Cand apare durerea la nivelul umarului trebuie consultat un medic specialist deoarece deficitul de rotatie interna glonohumerala netrat la timp poate duce la dezvoltarea altor leziuni la nivelul umarului.

➢ Reluarea activitatii sportive dupa recastigarea miscarii de rotatie interna a umarului se va face treptat.