Fractura de stres reprezinta cel mai frecvent tip de leziuni de suprasolicitare a spatelui inferior la persoanele care fac sport, precum si la copiii aflati in perioada de crestere. Fractura lombara de stres  este cunoscuta sub si numele de spondilolistezis.

Spondilolistezis este o cauza frecventa a durerilor de spate, dar nu este o afectiune grava, existand mai multe optiuni terapeutice pentru tratarea ei. 

O vertebra este alcatuita din sectiuni diferite. Intre partea din spate si partea din fata a vertebrei este un „ pod”,  cunoscut sub numele de pars interarticularis.

Ce este un defect de pars? Este o fisura sau chiar o fractura la nivelul acestui „pod”, care poate fi unilaterala (pe o singura parte a vertebrei) sau bilaterala (pe ambele parti ale vertebrei. 

Daca din cauza stresului repetat asupra coloanei vertebrale apare un defect de pars bilateral, adica o fisura sau o fractura pe ambele parti ale vertebrei (cum se intampla in 80% din cazuri), este posibil ca vertebra sa alunece usor inainte, lucru cunoscut ca si SPONDILOLISTEZIS sau FRACTURA LOMBARA  DE STRES. 

Coloana vertebrala lombara este formata din 5 vertebre puternice (L1-L5)  care ofera suport pentru aproximativ intreaga greutate corporala.

Intre vertebre se afla discurile intervertebrale, care sunt structuri de natura fibrocartilaginoasa si care sunt esentiale pentru miscarea coloanei vertebrale. Ele actioneaza ca un ligament, legand o vetrebra de urmatoarea, dar, in special, au rol in absortia socurilor, diminuand semnificativ impactul dintre vertebre. Discurile intervertebrale lombare sunt cele mai solicitate, deoarece asupra lor actioneaza cea mai mare presiune.

Ligamentele, nervii si muschii sunt componente suplimentare ale coloanei vertebrale. Toate aceste structuri lucreaza impreuna asigurand rezistenta si flexibilitatea coloanei lombare.

Cel mai frecvent, fractura lombara de stres se produce fie la nivelul vertebrei L4, fie la nivelul vertebrei L5.  Aceasta este zona care tinde sa suporte cea mai mare cantitate de stres atunci cand se practica un sport.

Pentru confirmarea diagnosticului, medicul va recomanda efectuarea unui examen RMN (rezonanta magnetica nucleara). 

In primul rand se manifesta cu durere, resimtita in intreaga zona a spatelui inferior.

Afectiunea mai poate provoca si spasme sau contractii musculare care rigidizeaza spatele, precum si contractii ale muschilor situati pe partea posterioara a coapsei, ceea ce poate duce la schimbari ale mersului si ale posturii. 

Initial, se recomanda tratamentul conservator (non-chirurgical) care cuprinde odihna, tratament medicamentos si kinetoterapie. 

Se vor evita activitatile sportive pana cand simptomele se amelioreaza semnificativ sau dispar, precum si alte activitati zilnice care provoaca durere. 

Sporturi precum ridicarea de greutati, fotbalul sau gimnastica pun un stres semnificativ asupra coloanei vertebrale lombare, situatie in care se recomanda reluarea treptata a lor. 

Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (ibuprofen, paracetamol etc) sub forma de comprimate sau unguente locale, ajuta la reducerea durerii si inflamatiei. Sunt recomandate insa pentru perioade scurte de timp, 7-14 zile maxim.

Se vor practica programe de exercitii care urmaresc tonifierea musculaturii spatelui inferior si musculaturii abdominale, dar si cresterea flexibilitatii acestor grupe musculare prin exercitii de intindere progresiva. 

De asemenea, tot prin intermediul programelor de exercitii, se va lucra si pentru corectarea dezechilibrelor musculare, daca exista. 

In cazul copiilor si sportivilor, in special daca afectiunea este de cauza traumatica, purtarea unei orteze sau a unui corset ortopedic detasabil (lombostat), poate limita miscarea in zona afectata, accelerand vindecarea.

Datorita faptului ca tratamentul conservator are rezultate bune, interventia chirurgicala este ce in ce mai putin utilizata, fiind indicata doar in cazurile in care un nerv este prins, durerea este incontrolabila sau pacientul nu raspunde bine la tratamentul conservator.

In aceste situatii, interventia chirurgicala presupune fuziunea vertebrei, crescand astfel stabilitatea acesteia.

➢ Persoanele care sufera o fractura lombara de stres vor evita extensia (arcuirea) exagerata si prelungita a spatelui.

➢ Se va acorda atentie copiilor aflati in procesul de crestere, in special cand exista o crestere accelerata.