O fractura in lemn verde se refera la indoirea sau cel mult craparea unui os, in loc sa se rupa pur si simplu in bucati separate, asa cum se intampla intr-o fractura normala. Fractura in lemn verde apare frecvent la copiii mai mici, deoarece oasele lor sunt mai moi si mult mai flexibile comparativ cu oasele adultilor.

In anumite cazuri, acest tip de fractura poate fi destul de dificil de diagnosticat, neexistand simptomele specifice unei fracturi - durere si tumefactie (umflatura locala). Deoarece copilul va fi adesea capabil sa foloseasca membrul superior afectat in mod liber, el nu va realiza ca exista o problema. Doar formele mai severe ale fracturii in lemn verde pot provoca o deformare evidenta, dureri si umflaturi semnificative.

Fracturile usoare in lemn verde sunt adesea confundate sau chiar considerate a fi entorse, insa trebuie facuta diferenta intre o fractura in lemn verde si o entorsa.

Cele mai multe fracturi in lemn verde sunt intalnite la bebelusi si copii mici, pana la varsta de 10 ani. Chiar daca osul nu este complet fracturat, imobilizarea cu ajutorul unei atele sau aparat ghipsat este necesara atat pentru a accelera vindecarea cat si pentru prevenirea ruperii complete, in cazul in care copilul cade din nou pe antebratul ranit.

Antebratul este format din 2 oase, radius si ulna.

Fracturile oaselor antebratului se produc fie in apropierea incheieturii mainii cunoscuta sub numele de fractura distala, fie in partea de mijloc a antebratului, fie aproape de cot in portiunea superioara a osului, cunoscuta sub numele de fractura proximala.

Fracturile radiale distale reprezinta in general cele mai frecvente tipuri de fracturi osoase, capatul distal al osului radius fiind situat in apropierea incheieturii mainii.

In cazul in care un copil ar cadea pe membrul superior intins, ar putea ajunge sa-si rupa unul sau ambele oase ale antebratului. Fracturile in lemn verde intalnite la copii sunt rezultatul caderii de pe biciclete si trambuline sau coliziunii in timpul sporturilor de contact.

Fracturile mai usoare au nevoie doar de o atela ghipsata pentru a permite oaselor sa se vindece.

In cazul fracturilor care sunt mai severe si inclinate se incearca reducerea inchisa (repozitionarea oaselor in pozitia lor normala), cu conditia ca oasele sa nu fi strapuns pielea.

Fracturile stabile (fara deplasarea capetelor osoase) necesita pana la 3- 4 saptamani de imobilizare in aparat ghipsat. Cu cat leziunile sunt mai grave, cu atat creste perioada de imobilizare, pana la 6-8 saptamani.

Reprezinta o optiune pentru realinierea oaselor in pozitia lor normala daca acestea au strapuns pielea, fractura nu este stabila, segmentele osoase sunt deplasate, oasele au inceput sa se vindece necorespunzataor sau oasele nu pot fi aliniate doar prin reducere inchisa.

Atat dupa imobilizare cat si dupa interventia chirurgicala, un program de exercitii specifice ajuta la recastigarea mobilitatii membrului superior afectat.

➢ Exercitiile fizice regulate si o alimentatie buna ajuta la construirea oaselor puternice.

Calciu si vitamina D3 au un rol important in construirea oaselor puternice

➢ Echipamentul corespunzator fiecarui sport ajuta la prevenirea accidentarilor

➢ Se vor evita pe cat posibil caderile pe bratul intins