Fractura de sold este o leziune destul de grava, in special pentru persoanele in varsta, atat datorita fracturii in sine cat si datorita complicatiilor asociate. Riscul mai mare de a face o fractura de sold il prezinta persoanele de peste 65 de ani, crescand semnificativ dupa varsta de 80 de ani. Acest lucru se intampla datorita faptului ca oasele devin mai slabe si echilibrul mai precar pe masura ce se inainteaza in varsta. Si in aceasta situatie, ca si in cazul altor leziuni, preventia este importanta, prin mentinerea unei bune densitati osoase. 

La copii fractura de sold apare foarte rar, datorita supraelasticitatii si compozitiei stucturii osoase.

Articulatia soldului este cea mai mare articulatie din corp si este formata din:

➢ Capul sferic al osului femural, care reprezinta practic aproximatic 2/3 din articulatie

➢ Cavitatea acetabulara sau glenoida, in care se fixeaza capul femural  

Practic, articulatia soldului leaga femurul (os al coapsei) de bazin.

Ligamentele inconjuratoare si capsula articulara tin articulatia soldului in siguranta.

Cei mai importanti muschi care inconjoara articulatia soldului sunt muschii coapsei (anterior: cvadricepsul, posterior: biceps femural, semimembranos si semitendinos iar interior: adductorii) si muschii fesieri.

Articulatia soldului permite o gama larga de miscari, cea mai importanta fiind flexia (ridicarea genunchiului la piept).

➢ durerea severa in zona soldului

➢ imposibilitate de mentinere a propriei greutati pe piciorul afectat

➢ orientare in exterior/ scurtarea piciorului corespunzator soldului fracturat 

➢ sold rigid si hematoame (vanatai) la nivelul lui

Cele mai frecvent intalnite sunt fracturile de col femural si fracturile trohanteriana. In cazuri mai rare, din cauza miscarilor repetate si excesive, specifice anumitor sporturi sau activitati fizice care solicita soldul peste masura, mai pot aparea si fracturile de stres.

Tratamentul pentru fractura de sold se stabileste in functie de mai multi factori, precum: varsta, starea generala de sanatate, gradul de toleranta la medicamente si eventualele afectiuni asociate.

Tratamentul consta in:

➢ repozitionarea oaselor

➢ imobilizarea zonala

➢ tratament medicamentos.

Perioada de repaus trebuie sa fie cat mai scurta pentru a evita posibilele complicatii. Astfel, se va urmari mobilizarea rapida, in limitele durerii, imediat ce acesta este capabil sa mearga cu sprijin. 

In situatia in care este necesara interventia chirurgicala, medicul ortoped va alege tipul de operatie si, dupa caz, introducerea de tije, suruburi sau inlocuirea partiala sau totala cu proteza de sold. Recuperarea mobilitatii soldului este un proces indelungat, activitatea si terapia fizica fiind extrem de importante.

Astfel: 

➢ In prima zi dupa interventia chirurgicala se incepe mobilizarea usoara a articulatiei.

➢ Prin kinetoterapie se urmareste cresterea mobilitatii si stabilitatii soldului, prevenind astfel rigiditatea care se poate instala in lipsa miscarii.

➢ Programul de kinetoterapie cuprinde:

1. exercitii de incalzire

2. exercitii de stretching

3. exercitii de tonifiere (intarire) a musculaturii din jurul articulatiei soldului

Nu se va ignora durerea aparuta in timpul programului de kinetoterapie, in mod normal nu ar trebuie sa fie prezenta, dar daca apare trebuie discutat cu kinetoterapeutul.

➢ Exercitiile fizice efectuate regulat ajuta la intarirea oaselor si imbunatatirea echilibrului

➢ Evaluarea locuintei este importanta pentru a putea indeparta orce obstacol/ pericol de cadere 

➢ Persoanele in varsta trebuie sa aiba tot timpul cu ele un telefon/sonerie/bratara sau alt accesoriu care le ajuta sa anunte daca au cazut 

➢ Alimentatia echilibrata cu produse bogate in vitamina D si calciu ajuta la intarirea oaselor 

➢ Evaluarea reactiilor adverse (osteoporoza) ale medicamentelor luate pe termen de catre persoanele cu afectiuni cronice, este importanta.