Fractura faciala presupune ruptura a unuia dintre oasele fetei, mai precis oasele din jurul ochilor, nasului, maxilarului si pometilor, putandu-se asocia si cu deteriorarea tesutului inconjurator.

Fractura faciala este adesea rezultatul direct al unei leziuni a fetei (accidente de motocicleta, masina si bicicleta -toate pot provoca leziuni ce se pot solda cu fracturarea oaselor fetei).

Scheletul facial cuprinde oasele faciale care formeaza o parte a craniului, restul craniului fiind cutia craniana.

Rolul scheletului facial este de a proteja creierul si de a oferi un cadru pentru ca tesuturile moi ale fetei, si in special muschii care sunt atatati pe oasele faciale, sa poata realiza degluditia, respiratia, vorbirea si exprimarea. De asemenea, scheletul facial protejeaza si adaposteste organele care controleaza vederea, gustul si mirosul.

Principale oase ale fetei sunt: maxilarul, mandibula, oasele nazale, osul frontal si osul zigomatic. Anatomia oaselor faciale este destul de complexa si eleganta in acelasi timp.

Tratamentul va depinde de localizarea si amploarea leziunii. Scopul tratamentului pentru fracturile faciale este de a restabili aspectul si functia normala a zonelor lezate.

In timpul unei proceduri de reducere inchisa (fara sa fie necesara incizia), oasele rupte vor fi reasezate in pozitia initiala.

Reducerea inchisa se face adesea atunci cand nasul este rupt.

Reducerea deschisa presupune o interventie chirurgicala care necesita o incizie pentru a repozitiona oasele fracturate.

O fractura complexa cu mai multe oase rupte va necesita o interventie chirurgicala reconstructiva.

Endoscopia este o interventie care foloseste un dispozitiv (endoscop) pentru a vizualiza interiorul sinusurilor. De asemenea, daca exista bucati mici de os rupt, acestea pot fi indepartate prin endoscopie.

Medicamentele decongestionante ajuta la imbunatatirea respiratiei.

Medicamente antiinflamatorii si antialgice ajuta la reducerea durerii si inflamatiei, in timp ce antibioticele ajuta la tratarea unei posibile infectii asociate fracturii.

Gheata aplicata local, in sesiuni de 5-10 minute, de 1-3 ori pe zi, ajuta semnificativ la reducerea inflamatiei. Intotdeauna se va pune un prosop subtire intre gheata si zona pe care se aplica.

Atunci cand in fractura faciala sunt implicati si dintii, poate fi necesar un tratament ortodontic, in special daca dintii nu se aliniaza in urma afectarii maxilarului.

➢ Se va evita dormitul pe partea ranita a fetei deoarece presiunea poate provoca daune suplimentare.

➢ Se va stranuta cu gura deschisa pentru a minimiza presiunea asupra oaselor rupte.

➢ Pe cat posibil se va evita suflarea nasului, deoarece poate provoca mai multe daune, mai ales daca fractura este aproape de ochi. Presiunea de la suflare nasul poate prinde nervul ochiului si provoca leziuni permanente.

➢ Gura se va curata cu atentie. Desi curatarea dintilor poate fi dificila cand exista o leziune sau o fractura in apropierea gurii, o periuta de dinti moale sau un dus bucal pot ajuta la igienizarea gurii.

➢ Anumite dispozitive oropedice pot fi utile pentru sustinerea oaselor fetei pana la refacerea lor.