Tibia si peroneul (numit si fibula) sunt cele doua oase lungi care alcatuiesc scheletul gambei. Tibia este mult mai groasa decat peroneul, fiind principalul os, alaturi de femur, care sustin greutatea corpului. Peroneul (fibula) sustine tibia si ajuta la stabilizarea gleznei in miscare, acest lucru fiind posibil datorita faptului ca osul peroneu este un punct de ancorare pentru diferiti muschi si ligamente ale piciorului si gleznei.

Fracturile de la nivelul gambei, in special cele cu deplasare (cand exista discontinuitatea oaselor) implica, de obicei, atat tibia cat si peroneul. Pielea si tesutul subcutanat de la nivelul tibiei sunt foarte subtiri si prin urmare fracturile sunt adesea deschise, adica oasele ies prin piele.

Chiar si in fracturile inchise, tesutul moale este adesea lezat. 

Tibia si peroneul se pot fractura de obicei in timpul unor accidente rutiere, caderi de la inaltime, accidente sportive sau accidente casnice.

Durerea intensa la atingerea solului cu piciorul afectat este principalul simptom al fracturii de tibie si peroneul. Se asociaza cu edem local si cu impotenta functionala a gambei, dar si cu modificari la nivelul gambei.

Abordarea terapeutica depinde, in primul rand, de gravitatea leziunii.

Alinierea oaselor, fara interventie chirugicala, urmata de imobilizarea piciorului afectat in aparat ghipsat sau atela ghipsata pentru o perioada de timp.

Este indicata in special in cazul fracturilor deschise, cand oasele au perforat pielea. Este necesara si administrarea de tratament medicamentos cu antialgice si antibiotice pentru reducerea durerii si prevenirea infectiei. Dupa interventia chirurgicala, membrul inferior va fi de asemenea imobilizat in aparat ghipsat sau cu ajutorul unei atele ghipsate. 

Dupa perioada de imobilizare, atat in cazul fracturilor neoperate cat si in cazul celor operate, se incepe programul de recuperare prin kinetoterapie.

In fazele initiale ale programului de recuperare se lucreaza fara incarcare, din pozitiile culcat si sezand (fara a pune greutate sau orce alta presiune pe membrul inferior afectat).

Se vor face, de asemenea, exercitii in apa sau pe bicicleta, iar mersul se va face cu ajutorul carjelor. Pe parcurs, incarcarea va fi progresiva. 

Principalele obiective ale procesului de recuperare vizeaza mersul, mai precis stabilitatea si echilibrul in mers, fara sustinere, dar si posibilitatea mentinerii propriei greutatii corporale pe membrul inferior afectat. De asemenea, se urmareste:

✓ reducerea rigiditatii dobandita in urma perioadei de imobilizare

✓ cresterea mobilitatii articulare 

✓ cresterea tonusului muscular

✓ prevenirea recidivelor si/sau a altor leziuni.