Un umar luxat sau dislocat este o leziune in care capul osului humerus iese din cavitatea glenoida (capul osului humerus, care este principalul os al bratului, in mod normal este fixat in cavitatea glenoida, motiv pentru care articulatia umarului se mai numeste si articulatia gleno-humerala).

Articulatia umarului este cea mai mobila articulatie din corp, permitand majoritatea gesturilor din viata cotidiana, cum ar fi: mancatul, scrisul, spalatul, dar este si articulatia cea mai frecvent dislocata deoarece, datorita mobilitatii crescute, stabilitatea sa este afectata. 

Dupa o luxatie de umar, de cele mai multe ori functia umarului se recastiga complet in cateva saptamani. Insa, dupa o luxatie de umar, articulatia poate deveni instabila si poate fi predispusa la luxatii repetate.

Umarul este foarte flexibil, asigurand miscarile de mare amplitudine ale bratelor, pe care le  orienteaza in toate directiile. Umarul permite astfel, majoritatea gesturilor din viata cotidiana. Altfel spus, pastrarea mobilitatii umarului si stabilitatea sa, sunt foarte importante.

Oasele componente ale articulatiei umarului sunt:

➢ Humerusul, este principalul os la bratului

➢ Scapula sau omoplatul, este un os plat, triunghiular, situat in partea posterioara a umarului. Partea superioara a scapulei este formata din osul acromion

➢ Clavicula (este un os lung care leaga scapula de stern)

 Cea mai mare parte a stabilitatii umarului este asigurata de muschii scheletici din jur, cu ajutorul tendoanelor asociate si a diferitelor ligamente.  

Fiind cea mai mobila articulatie din corp, miscandu-se in mai multe directii, umarul se poate luxa (disloca) inainte, inapoi sau in jos, insa cele mai multe luxatii apar prin partea din fata a umarului. In plus, tesutul fibros care se alatura oaselor umarului poate fi intins sau rupt, complicand adesea luxatia. 

Pentru a ca umarul sa se luxeze, este nevoie de o forta puternica, cum ar fi o lovitura brusca. De asemenea, rotatia extrema a articulatiei umarului poate scoate capul osului humeral din cavitatea glenoida

Astfel, umarul poate fi luxat in cazul unor leziuni sportive (in special in sporturile de contact, cum ar fi fotbalul si hocheiul, dar si in sporturile care pot implica caderi, cum ar fi schiul, gimnastica si voleiul) si in cazul unor traumatisme severe, cum ar fi accidentele auto.    

In primul rand luxatia umarului se manifesta cu durere intensa, la care se adauga :

➢ umflarea si/sau invinerirea umarului

➢ incapacitatea de a misca articulatia

➢ amorteala, slabiciune sau furnicaturi in apropierea leziunii (la nivelul umarului sau la nivelul bratului).

Intr-o luxatie de umar pot suferi leziuni si structurile inconjuratoare, mai precis se poate produce si o ruptura musculara si/sau a ligamentelor si tendoanelor care intaresc articulatia umarului.

De asemenea, se pot produce leziuni ale nervilor sau vaselor de sange din interiorul sau din jurul articulatiei umarului.

In situatia in care ligamentele sau tendoanele umarului sunt intinse sau rupte, iar nervii sau vasele de sange din jurul articulatiei umarului sunt deteriorate, este posibil sa fie necesara interventia chirurgicala pentru a repara aceste tesuturi. 

Tratamentul umarului luxat sau dislocat poate implica:

Se pot incerca unele manevre blande care ajuta oasele umarului sa se fixeze inapoi in pozitiile lor corespunzatoare. In functie de intensitatea durerii, aceste manevre necesita administrarea anterioara a unui relaxant muscular, a unui sedativ sau, rareori, a unui anestezic general. Imediat dupa repozitionarea oaselor, durerea ar trebui sa se imbunatateasca semnificativ. 

Este necesara daca exista tendinta unor dislocari recurente ale umarului, sau daca exista leziuni majore ale structurilor inconjuratoare (nervi, vase de sange).

Medicamentele antialgice sau miorelaxante ajuta la managementul durerii pe masura ce umarul se vindeca.

Se poate folosi o atela speciala sau orteza, pentru o durata de cateva zile pana la cateva saptamani, pentru a proteja umarul. Durata imobilizarii depinde de natura luxatiei si de momentul initierii imobilizarii. 

Programul de recuperare prin kinetoterapie se incepe precoce, dupa cateva zile de la accidentare, se vor face cateva exercitii blande.

Intensitatea exercitiilor va creste treptat, scopul fiind restabilirea intregii game de miscare in articulatia umarului, fortei musculare si stabilitatea umarului.

Este importanta mentinerea gamei de miscare a articulatiei umarului, deoarece inactivitatea poate provoca articulatii rigide. In plus, inactivitatea umarului pentru o perioada indelungata poate duce la “umar inghetat”, afectiune in care umarul devine atat de rigid incat abia poate fi miscat.

Pe masura ce umarul se vindeca, se vor face exercitii zilnice de intindere (stretching) ale umarului, dar si exercitii de tonifiere (intarire) a musculaturii din jurul umarului, facilitand stabilitatea acestuia, importanta pentru prevenirea recidivelor. 

Initial se aplica gheata la nivelu leziunii, in sesiuni de 15-20 de minute, de 3-5 ori pe zi. 

Gheata ajuta la reducerea inflamatiei si a durerii. Intotdeauna intre gheata si zona pe care se aplica se pune un prosop subtire, pentru a nu irita pielea. 

Dupa 2-3 zile, cand durerea si inflamatia se amelioareaza, se va aplica caldura la nivelul leziunii, in sesiuni de 10-15 minute, de 1-2 ori pe zi. Caldura faciliteaza relaxarea musculaturii  din jur. 

.

➢ Nu se va repeta actiunea sau miscarea care a cauzat luxatia umarului. 

➢ Reluarea activitatii sportive prea curand dupa dislocarea umarului, poate predispune la aparitia altor leziuni ale articulatiei sau umarul se poate luxa din nou

➢ Pentru a ajuta la prevenirea luxatiilor umarului, se vor evita, pe cat posibul, caderile si se va purta echipament de protectie in sporturi de contact

➢ Exercitiul fizic regulat ajuta la mentinea fortei si flexibilitatii articulatiei si muschilor din jur.