Pubalgia este o durere resimtita in in regiunea inghinala determinata cel mai frecvent de o inflamatie in zona de insertie a muschilor abdominali, pe marginea superioara a pubisului sau a muschilor adductori, pe marginea inferioara a pubisului.

Pubalgia este intalnita la persoanele care fac sport si este cauzata de tipul de activitate sportiva, de suprafata pe care se desfasoara, precum si de incaltamintea purtata de sportiv.

De exemplu, jucatorii de tenis care schimba des suprafata de joc (zgura, iarba) pot suferi de pubalgie, deoarece schimbarea terenului necesita o readaptare a muschilor si a stabilitatii, readaptare care adesea nu se realizeaza in cel mai bun mod din cauza intensitatii si frecventei meciurilor jucate.

Pe langa tenis, pubalgia poate fi intalnita si in alte sporturi care se desfasoara cu acceleratii, deceleratii si schimbari bruste de directii, cum ar fi fotbalul, atletismul, schiul, dar si in activitatile in care necesita o buna stabilitate, fortand astfel muschii abdominali inferiori si/sau muschii adductori care stabilizeaza coapsele spre centrul corpului.

Exista si factori genetici care pot duce la pubalgie, cum este, de exemplu, peretele abdominal hipoton (slab tonifiat).

Principalul simptom al pubalgiei este durerea ascutita resimtita in zona inghinala.

Durerea poate disparea odata cu odihna, dar de cele mai multe ori revine cand se reia miscarea. De asemenea, durerea s-ar putea resimti la tuse sau stranut.

Pe langa durere, poate sa apara si rigiditate sau sensibilitate in zona inghinala.

Este important se se faca diferenta dintre pubalgie si hernia inghinala, intrucat ambele afectiuni se manifesta cu durere si disconfort resimtite in zona inghinala. 

Pubalgia se refera la inflamatia, intinderea sau ruptura tesutului moale din zona inghinala. 

O hernie apare atunci cand un organ impinge printr-un punct slab in muschiul sau tesutul din jurul acestuia, in apropierea zonei inghinale. Hernia inghinala, care se manifesta cu mai multe umflaturi in zona inghinala, poate provoca complicatii grave si se tratateaza doar chirurgical.

In faza acuta care se manifesta cu dureri intense, se recomanda:

➢ Intreruperea activitatii sportive si a miscarilor care cauzeaza sau accentueaza durerea

➢ Gheata aplicata local timp de 10 minute, de trei ori pe zi. Gheata se va infasura intr-un prosop subtire pentru a nu irita pielea. 

➢ Tratament medicamentos cu analgezice, antiinflamatoare si miorelaxante, indicate de medic.

➢ Restrictionarea actul sexual

Dupa ce durerea se atenueaza, se incepe un program de recuperare care, in prima etapa, urmareste:

➢ cresterea flexibilitatii

➢ tonifierea muschilor adductori

➢ intinderea (stretching-ul) musculaturii abdominale inferioare si a musculaturii spatelui inferior.

Intr-o a doua etapa a programului de recuperare se recomanda cresterea progresiva a intensitatii exercitiilor si apoi efectuarea treptata de exercitii pe terenul de sport - de la usoara alergare la miscari mai intense.

Tenotomia (taierea tendonului) adductorilor se poate face percutanat cu o incizie mica.

O alta procedura chirurgicala este laparoscopia care consta in introducerea unui tub subtire (laparascop) cu o camera video mica in zona inghinala pentru a oferi chirurgului o vedere mai buna a tesutului deteriorat. Instrumentele mici pot fi introduse printr-un alt tub din apropiere pentru a efectua operatia propriu-zisa.

Odata ce tesuturile s-au vindecat, indiferent de interventia chirurgicala practicata, se incepe un program de recuperare progresiva care urmareste tonifierea si intinderea muschilor adductori.

Perioada de recuperare in cazurile usoare poate fi de 3-4 saptamani, iar in cazurile mai severe poate ajunge chiar si la 1 an. Este important sa mearga la specialist imediat la debutul simptomelor pentru a preveni o deteriorare mai mare a tendoanelor muschilor abdominali inferiori sau adductori in raport cu zona lor de insertie in zona pubiana.

➢ Publagia poate fi prevenita prin adaptarea progresiva la suprafata de joc si prin purtarea de incaltaminte specifica sportului practicat. 

➢ Pregatirea fizica corecta si respectarea timpului necesar pentru odihna reduc riscurile de a avea o pubalgie

➢ Miscarile de acceleratie, deceleratie si schimbarile bruste de directie se vor relua progresiv dupa o pubalgie

➢ Incalzirea si racirea inainte si dupa antrenament sunt esentiale.