Tendonul lui Ahile sau tendonul ahilian este o structura de tesut fibros care leaga muschii gambei de osul calcaiului (calcaneu) – practic, el face legatura intre muschii gambei (gastrocnemian si solear) si calcaneu. Este cel mai gros, rezistent si mai puternic tendon din organism, permitandu-ne sa calcam pe varfuri in timpul mersului, alergatului sau sariturilor, realizand practic flexia plantara a piciorului.

Tendonul ahilian poate suferi rupturi partile sau complete. Atunci cand tendonul este rupt partial el este inca conectat muschilor gambei, iar cand este rupt complet, nu mai exista nici o legatura intre muschii gambei si calcaneu.

Tendonul ahilian se poate rupe atunci cand exista un stres sau o forta mare aplicata asupra lui (in timpul unor activitati sportive precum fotbal, baschet, tenis sau alergare).

Mai precis, se poate rupe la o impingere puternica in picior, sau in timpul unei sarituri sau la inceputul unui sprint, cu genunchiul intins.

De asemenea, tendonul ahilian poate suferi rupturi in timpul unei alunecari atunci cand piciorul este dus in fata pentru echilibrare sau in timpul unei cazaturi de la o inaltime apreciabila.

O alta cauza, mai putin frecventa, o reprezinta taierea profunda a tendonului, in timpul unui accident rutier de exemplu.

Tendonul ahilian se rupe, de obicei, la o distanta de 2-6 cm deasupra calcaneului (osul calcaiului), diagnosticul fiind stabilit de catre un medic in urma efectuarii unei ecografii musculo-scheletale.Se vor examina si miscarile posibile la nivelul piciorului, precum si alte leziuni existente. 

Cand tendonul ahilian sufera o ruptura, se manifesta cu durere ascutita la nivelul tendonului, incapacitatea de a sta pe varfuri sau de a impinge in sol, precum si schiopatare in timpul mersului.                             

Obiectivul principal al tratamentului il reprezinta refacerea lungimii, a tensiunii tendonului si restabilirea functiei motorii la parametri normali. Tratamentul urmareste doua aspecte importante:

1. protectia necesara vindecarii si prevenirii recidivelor

2. mobilizarea precoce, necesara pentru a preveni inflamatia si atrofia musculara.

In cazul unei rupturi totale de tendon, indiferent daca se intervine chirurgical sau nu, este necesara o perioada de imobilizare de 6-8 saptamani in ghips sau orteza. Insa in timpul perioadei de imobilizare,  terapia manuala este recomandata pentru a reduce inflamatia si pentru a imbunatati mobilitatea gleznei si piciorului.

Este indicata in special sportivilor de performanta sau persoanelor care desfasoara activitati fizice intense, persoanelor care au fost diagnosticate tarziu cu ruptura de tendon ahilian sau prezinta o recidiva si consta in refacerea celor doua parti ale tendonului. Dupa interventie, tendonul ahilian va fi protejat cu ajutorul unei atele ghipsate, orteze sau cizme speciale.

Implica multa odihna pentru a permite tendonului sa se vindece.

Etapele tratamentului conservator sunt:

Timp de 8 saptamani, cu piciorul orientat in jos, pentru a evita stresul asupra tendonului in timpul perioadei de vindecare. 

➢ gheata aplicata local si masajul cu gheta ajuta la reducerea inflamatiei si a durerii

➢ elevatia (ridicarea) piciorului pe un suport, deasupra nivelului inimii, ajuta de asemenea la reducerea inflamatiei

➢ utilizarea unui bandaj compresiv 

➢ utilizarea unui suport in incaltaminte, la nivelul calcaiului 

Sunt cruciale in etapa de recuperare, dupa indepartarea ghipsului, urmarind:

➢ reducerea inflamatiei

➢ imbunatatirea mobilitatii piciorului si gleznei

➢ recastigarea fortei musculare

➢ prevenirea recidivelor