Tendinita peroneala este o cauza frecventa a durerilor care apar in partea laterala a gleznei, din cauza leziunilor sau a deteriorarii tendoanelor peroneale.

Tendoanele peroneale sunt structuri fibroase puternice care fac legatura intre muschii gambei si oasele labei piciorului (conecteaza muschii gambei la oasele piciorului). Acestea ajuta la stabilizarea si echilibrarea piciorului si gleznei, protejandu-le de accidentari si/sau leziuni.

Tendinita peroneala reprezinta inflamatia tendoanelor peroneale, ca urmarea a suprasolicitarii, cum se intampla in cazul sporturilor care implica multe miscari ale gleznei (atletism, tenis, etc.), sau ca urmare a unei leziuni acute (entorsa de glezna). 

Tendinita peroneala nu este la fel de frecvent intalnita comparativ cu alte tipuri de tendinita piciorului, cum ar fi tendinita ahiliana (inflamatia tendonului ahilian).

Alte situatii care favorizeaza inflamatia tendoanelor peroneale sunt:

➢   lipsa intinderii (stretching-ului) inainte de activitatea fizica

➢   anumite afectiuni, cum ar fi diabetul, osteoartrita, poliartrita reumatoida sau guta.

➢   leziunile anterioare ale tendoanelor peroneale

➢   obezitatea

➢   rigiditatea tendoanelor

➢   piciorul arcuit (este opusul piciorului plat in care arcul piciorului, adica portiunea de pe interiorul labei piciorului cuprinsa intre calcai si baza degetului mare, este mai inalt decat in mod normal).

Cel mai frecvent tendinita peroneala se manifesta cu dureri de glezna, resimtite in special de-a lungul lungimii tendonului afectat, dureri care se agraveaza in timpul practicarii exercitiilor fizice.

Alte simptome includ roseata, caldura si edem (umflatura) in jurul tendonului. 

Uneori, tendonul se poate simti ingrosat.

Netratata, tendinita peroneala poate progresa catre o ruptura de tendon, partiala sau completa. Tendoanele deteriorate sau slabite pot duce, de asemenea, la subluxare lor. Subluxarea unui tendon este o tulburare care implica o alungire, o ruptura sau o avulsie (smulgere) a tendonului. 

Tendoanele rupte sau subluxate provoca: slabiciune la nivelul gleznei sau chiar instabilitate si durere intensa de-a lungul partii exterioare a piciorului si gleznei.

Tendinita peroneala poate fi dificil de diagnosticat intrucat simptomele sunt similare cu cele ale altor probleme ale piciorului si gleznei, cum ar fi entorsele, artrita si fracturile. Uneori imagistica (radiografie, ecografie musculo-scheletala sau examen RMN) poate fi necesara necesara pentru a confirma daca tendonul este cel afectat sau exista alte afectiuni precum: fractura de picior, osteoartrita, leziuni ale cartilajului sau tesut deteriorat.

Pentru a proteja glezna afectata, se poate purta o cizma speciala sau o orteza care va stabiliza glezna si o va proteja in timpul mersului. 

Se vor evita, de asemenea, activitatile si miscarile care cauzeaza sau accentueaza durerea. In timpul odihnei, piciorul afectat se va ridica pe un suport sau perna, de preferat deasupra nivelului inimii. 

Purtarea unui bandaj de compresie in jurul gleznei va reduce umflarea acesteia.

Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (ibuprofen, diclofenac, etc), sub forma de comprimate sau unguente locale ajuta la ameliorarea durerii si inflamatiei. 

In cazurile in care durerea nu cedeaza, se pot administra preparate injectabile cu steroizi (antiinflamatoare mai puternice), in jurul tendonului sau in teaca tendonului.

Gheata aplicata local, in sesiuni de 15-20 minute, de 3-5 ori/zi, ajuta semnificativ la reducerea inflamatiei. Intotdeauna se va pune un prosop subtire intre gheata si zona pe care se aplica sau se infasoara gheata intr-un prosop subtire, pentru a nu irita pielea.  

Sub indrumarea unui kinetoterapeut se vor practica exercitii de intindere (stretching) pentru refacerea flexibilitatii la nivelul gleznei si piciorului, precum si exercitii de forta pentru cresterea stabilitatii si a fortei al nivelul piciorului afectat.

Dupa aproximativ o luna se vor relua treptat toate activitatile zilnice.

Daca tendinita peroneala nu se imbunatateste cu tratamente conservatoare (cele descrise mai sus), este posibil sa fie necesara interventia chirurgicala, care consta in curatarea straturilor exterioare deteriorate ale tesutului din tendoanele peroneale. 

Dupa interventia chirurgicala se poarta o orteza de protectie a piciorului inferior timp de 4-6 saptamani, orteza care poate fi indepartata pentru igiena zonei, iar in primele saptamani, mersul se poate realiza cu ajutorul carjelor pentru a proteja glezna afectata.

Kinetoterapia dupa o interventia chirurgicala este necesara pentru recastigarea fortei si stabilitatii gleznei.

➢   in general, in toate activitatile care implica miscare, intensitatea efortului fizic se creste treptat

➢   greutatea corporala se mentine in limite normale pentru a nu pune presiune suplimentara pe genunchi si piciorul inferior

➢   efortul fizic se intrerupe cand apar dureri la nivelul gleznei sau piciorului

➢   odihna intre antrenamente este esentiala

➢   se insista pe incalzire si intindere (stretching) inaintea inceperii oricarei activitati fizice

➢   la recomandarea unui specialist se vor purta dispozitive de sustinere si protectie a gleznei si piciorului (de exemplu talonete personalizate in cazul in care arcul piciorului este inalt sau orteze de sustinere a gleznei in cazul unei glezne instabile).